Aproape nimeni nu-l mai vrea pe Domenech
Astăzi jucător în Spania, la Villarreal, Pires nu și-a ascuns niciodată lipsa de entuziasm la adresa selecționerului. De curând, însă, fostul internațional cere în mod expres debarcarea acestuia.
Pires este ca vinul
Ajuns în Peninsula Iberică în anul 2006, venind de la Arsenal pentru a-și încerca șansa în campionatul stelelor, povestea lui Robert, astăzi ajuns la 35 de ani, continuă. Potrivit presei iberice, "francezul este ca vinul, cu cât înaintează în vârstă, cu atât este mai bun." După ce a îmbrăcat de 79 de ori tricoul cocoșilor, Pires anunță ca dorește să mai joace încă doi sau trei ani și că intenționează să rămână la Villarreal până la finalul carierei.
Câteva întrebări pentru Le Figaro
Întrebat dacă îi dă șanse "Măcelarului" să se mențină la cârma reprezentativei, Pires speră că acesta va fi demis, deși chiar și el este conștient de șansa care l-a protejat întotdeauna pe cel care i-a dus pe francezi până în finala Mondialului din 2006. "La ce baftă are, parcă văd că o să câștige la Constanța și o să rămână și mai departe în pâine. Altfel, cred că nici dumnealui nu știe cum a reușit să ducă Franța până în finala de la Berlin…"
Martorul care deranjează
La observația jurnalistului că partenerul său de discuție a fost un fin observator al ultimilor patru ani ai "albaștrilor", Pires se vrea detașat de problemă. "În primul rând eu am fost un martor pasiv, ceea ce este cu totul și cu totul altceva. Sincer, mie mi se pare că în lotul actual sunt prea mulți puști și prea puține vulpi bătrâne. În plus, declarația selecționerului potrivit căreia apelează doar la cei care evoluează cu succes la echipele de club, nu prea se verifică. Puțini dintre actualii membri ai lotului conving acolo unde joacă."
Anelka, surpriza plăcută
Singurul despre care are doar cuvinte de lauda este Anelka. "Îmi place de Nicolas", Pires dixit. "Pe de altă parte, nu-l înțeleg pe Benzema. De ce joacă atât de bine la club și nu joacă nimic la națională?", se întreabă, retoric, fotbalistul cu origini portugheze.
Câteva puncte de sprijin
La insistențele ziaristului de la cotidianul citat, care dorea să afle care sunt, totuși, punctele forte ale selecționatei, Pires crede că "revenirea lui Vieira, travaliul lui Gallas, care va împinge jocul, vor fi primordiale. În plus, a revenit Ribery", zâmbește, complice, campionul mondial din 1998.
Nu-i plac aroganții
Rugat să-și explice atitudinea vizavi de tineri, Pires spune că nu critică neapărat tinerețea, ci lipsa de respect pe care o au tinerii din actuala națională față de cei care au dus greul ultimilor ani. "Eu nu am nimic cu tinerii, chiar apreciez curajul lui Domenech de a promova lupi cărora le este foame. Dar, trebuie să știi să dozezi raportul dintre cele două categorii de vârstă. Jacquet, în ’98 și Lemerre, în 2000, au facut-o cum trebuie. Nu la fel se întâmplă lucrurile azi", crede cel intervievat de Le Figaro.
Francezii de azi sunt enervanți
Despre compatrioții săi care evoluează în campionatele străine, Pires constată că aceștia nu au respect față de națiunile îm mijlocul cărora trăiesc. "De aceea, se spune despre noi că suntem aroganți și cu nasul pe sus. Eu nu sunt așa, dar remarc că destui tineri pe care Dvs îi adorați fac țara noastră de râs acolo unde joacă. În plus, când vin la națională, vin de parcă ar veni în concediu sau în we. Păi, să vedeți cât de mândru este un spaniol sau un englez atunci când este chemat să joace pentru țara lui!", afirma, raspicat, Pires.
Nu-l vrea pe Deschamps
În finalul interviului, s-a ajuns și la punctul pe i. Adică, i s-a cerut mijlocașului ofensiv să spună cine ar fi, în opinia sa, cel mai bun selecționer. "Federația nu iubește revoluțiile, deci îl va pune pe Boghossian, tot așa cum Lemerre i-a succedat lui Jacquet. Totuși, eu cred că Gerard Houllier ar fi mai indicat. Și pe urmă, mai este acest Arsene Wenger, un gentilom de modă veche, în fața căruia acești puști ar pleca puțin capul.
Din păcate, nu știu dacă ar lăsa pe Arsenal. Totul este să știm dacă este dispus sau nu să părăsească Londra. Oricum, ca idee generală, viitorul naționalei Franței mi se pare sumbru…
Â
articol de Octavian METONI