Arta diversiunii!** „Nașul” cade mereu în picioare: a găsit „țapi ispășitori” pentru fiecare campanie ratată!

Mircea Sandu pare a cădea în picioare după fiecare campanie ratată a echipei naționale. În ultimii 11 ani, prima reprezentativă a avut cinci rateuri majore, dar „Nașul” i-a fentat din gleznă întotdeauna pe contestatari, direct sau ajutat de alții.

Cu o abilitate aproape diabolică, șeful FRF s-a scuturat mereu de cei care încercau să-i agațe de glezne eșecurile administrației sale. „Nu mă consider vinovat”, este placa preferată a lui Sandu. De-a lungul timpului, fostul jucător al Sportului Studențesc s-a folosit de oamenii din jurul său, sau de unele evenimente pe care le-a provocat chiar el, pentru a îndrepta atenția în altă parte. „Nașul” stăpânește perfect arta diversiunii, o calitate care l-a ajutat să reziste atâția ani în fruntea fotbalului românesc. ProSport a pus cap la cap toate „întâmplările” care l-au ajutat pe șeful FRF să iasă din bătaia puștii la ultimele cinci campanii ratate de echipa națională.

Cupa Mondială 2002 – Țapul ispășitor, Gică Hagi

România a ratat calificarea în urma unui baraj dramatic cu Slovenia (1-2 la Ljubljana, 1-1 la București). Primele zile, „Nașul” a tăcut mâlc, lăsând furia fanilor să se răsfrângă asupra lui Gică Hagi, selecționerul numit de două luni. Apoi, șeful FRF a ieșit într-o conferință de presă în care l-a atacat subtil pe fostul mare decar. „Nașul” dixit: „În viață e nevoie de mai mult respect și colaborare, într‑o echipă nu există doar «eu»”, „instrumentele metodice, psihologice, tehnice și tactice au fost insuficient folosite”, „experimentele nu se fac la meciurile oficiale”. Dezamăgit, Hagi a demisionat la 10 zile după returul cu Slovenia.

Răspunsurile „Nașului” care l-au deranjat pe Hagi

Credeți că Hagi are competența profesională necesară pentru a conduce naționala?
Cred că Hagi e la jumătatea acestui drum.

Ce reproș concret îi aduceți pentru modul în care a pregătit jocul?
N-a reușit să-i remonteze psihic pe jucători, să-i limpezească mental.

Euro 2004 – Noroi, nisip, Lubos Michel și din nou Hagi!

Calificarea la turneul final a fost compromisă de două eșecuri pe teren propriu: 0-1 cu Norvegia, disputat pe noroiul din Ghencea, și 2-5 cu Danemarca, pe „plaja” de pe fostul „23 August”. Chiar și așa, am sperat până în ultima clipă. Trebuia doar să câștigăm meciul cu Norvegia, de la Oslo, și am fi ajuns la baraj. Meciul s-a terminat însă nedecis, 1-1, după o greșeală inadmisibilă a arbitrului Lubos Michel (ulterior, recunoscută de acesta). Slovacul a dictat un penalty la un henț făcut de Carrew, dar atribuit lui Chivu. După meci, furia fanilor s-a revărsat asupra oficialităților, care nu au fost în stare să ofere naționalei un teren de joc decent, și a lui Lubos Michel. Când Mircea Sandu a ajuns să dea socoteală, un incident între Hagi și Dragomir l-a scos din lumina reflectoarelor. „Regele” a punctat într-o emisiune TV problemele fotbalului românesc și carențele celor care îl conduc. Mitică l-a jignit pe Hagi, pe care l-a numit „oligofren” și ulterior „mic în gândire și în caracter”, astfel că șeful Ligii a preluat furia suporterilor. „Nașul” a scăpat și de data aceasta.

Cupa Mondială 2006 – Suspiciuni de blat la finlandezi! Ajutor de la Blatter

Am ratat locul doi pentru numai două puncte, în fața cehilor. Egalul cu Armenia (1-1), după care Iordănescu a demisionat, înlocuit fiind de Pițurcă, avea să ne coste. Pe final, am păstrat șanse, după ce am învins Cehia, cu 2-0 la Constanța (foto), și Finlanda, 1-0 în deplasare. Mai era nevoie însă de o condiție: Finlanda nu trebuia să piardă în ultimul joc în meciul de acasă cu Cehia. Nordicii au mimat însă fotbalul și au fost bătuți măr, lăsându-ne din nou acasă. „A fost o diferență clară de valoare a finlandezilor, dar și de abordare față de meciul de sâmbătă cu noi. Nu mă consider vinovat pentru această ratare a calificării, deoarece nu eu am făcut selecția”, spune „Nașul” după meci. Furtuna nu s-a stins însă ușor, dar Sandu a găsit remediul. După câteva zile i-a invitat la București pe Sepp Blatter și Lennart Johansson, șefii fotbalului mondial, care i-au făcut un lobby grețos în vederea unei posibile candidaturi la șefia FRF. Iar „Nașul” a candidat, chiar dacă spusese cu ceva timp înainte că-i ajunge. „N-am spus «pe cuvântul meu» în momentul în care am zis că nu mai candidez. Orice om are dreptul să se răzgândească”, este declarația sa, consemnată atunci în ProSport!!!

CM 2010 – Paravan, Lucescu jr și Mutu!

Campania pentru Mondialul din Africa de Sud a fost compromisă încă din start. După șase partide sub comanda lui Victor Pițurcă, naționala acumulase numai patru puncte. Tricolorii aveau să termine preliminariile pe un loc rușinos, cinci, singura depășită fiind Feroe. Mircea Sandu a scăpat de critici ascunzându-se în spatele noului selecționer Răzvan Lucescu (foto), aflat în acel moment pe val și cu o cotă de popularitate încă neciobită, dar mai ales al „scandalului Adi Mutu”. Atacantul călcase pe bec după meciul cu Serbia, fusese exclus din lot, iar ulterior a fost atacat la tv inclusiv de nașul său, Nicu Gheară. Atenția fusese și de această dată deturnată de la adevăratele probleme ale fotbalului românesc.

Euro 2012 – Inamicul public Mititelu

A cincea campanie ratată, aceleași obiceiuri. Înainte de a vorbi despre națională, proiecte de redresare, juniori și credibilitate, Mircea Sandu îl atacă furibund pe Adrian Mititelu (foto), patronul Universității Craiova. Pentru președintele FRF era mai important în acel moment să disculpe federația în scandalul dezafilierii Științei și de a-l pune la colț pe dușmanul său decât soarta primei reprezentative. Documente fluturate, clamarea unor instituții importante, gen DNA, ANAF și DIICOT, au presărat discursul dur al șefului FRF. Apoi, a găsit la comun vinovații pentru situația actuală: legislativul, ziariștii, cluburile. „Dacă măcar 20 la sută dintre oamenii din România ar munci cât muncesc eu, țara asta ar progresa”, a fost concluzia lui Mircea Sandu, omul care conduce fotbalul românesc de 21 de ani.