Așteptându-l pe Mutu

Zona mixtă a stadionului din Zürich. Meciul cu Franța se încheiase de aproape o oră. Apar jucătorii pentru declarațiile de care n-au niciun chef, dar așa cere UEFA. Mutu e îngândurat. Cineva îl întreabă despre înlocuirea din minutul 78. „Normal că nu mi-a părut bine”. Normal. Dar poate să-i reproșeze cineva lui Pițurcă înlocuirea unui jucător a cărui evoluție a fost mult decolorată față de ce se aștepta? S-a văzut parcă și din preluări că Adrian Mutu n-a putut trece peste cele 12 milioane de euro cerute de Chelsea ori peste decesul bunicii.

În 1990, Hagi a fost înlocuit pe la jumătatea reprizei a doua din meciul cu Camerun. Emeric Ienei n-a stat pe gânduri, chiar dacă era primul joc al lui Hagi la Coppa del Mondo. Au fost atunci discuții la nivelul vestiarului. Dar urma partida cu Argentina, iar Hagi a făcut un meci mare, chiar dacă de partea cealaltă a fost Maradona. Sau poate tocmai de asta.

Pentru noi urmează, peste două zile, Italia. Mutu îi știe foarte bine pe ei, iar ei îl știu foarte bine pe el. S-a tot dat peste cap eticheta „echipa lui Mutu”. Nu s-ar supăra nimeni dacă ziarele, ale noastre sau ale lor, ar relua clișeul sâmbătă, după marele meci al lui Mutu și al tricolorilor contra Italiei.