Răzvan Lucescu vorbește cu cărțile pe față pentru prima dată de la plecarea forțată de la naționala României. El atinge subiecte grele, discută despre mentalitatea fotbaliștilor români, face lumină în „cazul Mutu” și în „cazul Chivu” și clarifică așa-zisul conflict cu Hagi.
Tocmai ați încheiat un mandat la națională. Cum l-ați caracteriza, e un eșec sau un succes? Nu e în niciun caz un eșec. Atât timp cât echipa națională are șanse de calificare și, pe lângă aceste șanse, au mai fost aduși foarte mulți jucători, dintre care mulți tineri, n-are cum să fie considerat un eșec. Poate că cineva s-ar fi așteptat să devenim campioni europeni, era foarte greu acest lucru, nu am ajuns încă la turneul final. Fotbalul nostru, ca întreaga societate, este într-un moment dificil și sigur că lucrurile merg greu. Din cauza faptului că nu a existat o strategie bine pusă la punct, probabil și din cauza conducătorilor din fotbal care au pus mâna pe cluburi și care n-au avut ca scop decât să-și satisfacă interesele personale, n-au mai fost atrași copii foarte mulți la fotbal. Există o mentalitate care nu ajută fotbalistul român, poate cauzată și de o lipsă de educație. Și aici mă refer și la ceea ce primesc la școală, și la ceea ce primesc la nivelul copiilor și juniorilor, dar și la ceea ce văd și urmează ca exemplu în Liga I.
Sunt tineri fotbaliști care se reped cu primii bani câștigați în barurile de fițe și apar pe prima pagină a tabloidelor. La mentalitatea asta vă refereați? Și la asta. Probabil că această mediatizare nu face decât rău, pentru că sunt foarte mulți copii care provin din familii simple, care au obligat copiii să renunțe la școală, tocmai văzând în fotbal posibilitatea unei ieșiri foarte rapide din sărăcie. Exemplele pe care le urmează sunt cele care sunt mediatizate. Ideea unui astfel de copil este că, pentru a fi fotbalist, trebuie să-și cumpere o mașină de lux imediat ce are primii bani și, probabil, să aibă parte de astfel de petreceri.
Diferența dintre Porto și cluburile din România Aici intervine rolul unui antrenor care trebuie să-l și educe. Antrenorii sunt și ei, la rândul lor, puși într-o mare dificultate. Pe parcursul unui an, sunt cluburi din Liga I care schimbă câte patru sau cinci antrenori, și mă refer la cluburile de top. În mod normal, la aceste cluburi ar trebui să existe o filosofie, o strategie foarte clară, o idee de continuitate, care să se transmită la nivelul echipei, deci și în rândul jucătorilor. Am fost de curând la Porto, să-l vizitez pe Cristi Săpunaru și am avut posibilitatea să stau cu el de vorbă foarte mult. Îmi povestea că la Porto este același președinte de club de 29 de ani și că acest club are o întreagă filosofie, la care participă tot orașul. Îmi dădea exemplu că nu au voie să iasă după ora 23:00 în oraș. Unul dintre prietenii lui de la echipă s-a dus la o petrecere, fiind invitat de cineva, și la ora 23:00 o persoană de la petrecere s-a îndreptat către el și i-a spus: „Vezi că este ora 23:00, iar tu trebuia să fii deja acasă”. Jucătorul l-a întrebat: „Dar cine ești tu, să-mi ții mie socoteală?”, iar el i-a spus: „Eu sunt unul dintre suporterii lui Porto și știu foarte bine că, pentru a avea satisfacții, ai nevoie să faci sacrificii. Și avem grijă cu toții să atragem atenția atunci când vedem că lucrurile nu stau așa”. Atunci, jucătorul i-a răspuns: „Da, îmi pare rău, sunt și eu invitat ca și tine, e prietenul nostru. Am înțeles, voi pleca”. S-a ridicat și a plecat!
Ați avut la națională un scandal destul de mare… Nu, eu n-am avut scandaluri, eu am luat niște decizii, în urma unor episoade, și sigur că, din cauza intereselor personale ale unor personaje din preajma fotbalului românesc, acestea s-au transformat în polemici. În mod normal, aceste personaje care susțin că ar fi de partea jucătorilor sau că apără interesele jucătorilor ar fi trebuit să intervină și să transmită un mesaj pozitiv.
„Amenințări și țigări stinse pe frunte!”
Vă referiți la impresari… Mă refer la mai mulți, pentru că nu este vorba doar despre impresari. Este vorba și despre conducători, pentru că nu trebuie uitat cazul Dinamo, din primăvara anului trecut. Atunci, șapte-opt jucători au fost obligați să plece din cantonament și în fața lor au avut loc niște discuții absolut jenante, cu amenințări, cu țigări stinse pe frunte sau cu amenințări de scaune aruncate între impresari și președinți. Or, dacă jucătorii văd astfel de lucruri, încep să-și imagineze… sunt lucruri ieșite din comun, nu se poate așa ceva, nu avem cum să creștem. În rolul educativ ar trebui să se implice și impresari gen… Nu vreau să dau nume, pentru că nu mă interesează numele și nici nu mă interesează să fac publicitate unora sau altora. Aș putea să vin și să dau un exemplu din România. Unirea Urziceni a lui Dan Petrescu, Oțelul Galați al lui Marius Stan și al lui Dorinel Munteanu, echipe care au câștigat având o disciplină corectă, o mentalitate corectă, fără a beneficia, în special Oțelul, de valori deosebite.
Statul român investește destule resurse în sport? Sportul este într-o situație foarte proastă. Se tot spune că este sărăcie, că sunt dificultăți și că trebuie să ne organizăm pentru toți oamenii de rând. Dar sportul este cel care poate salva vieți, care poate da o cale corectă tinerilor. Datorați o mare parte din carieră tatălui. Ce v-a învățat când erați tânăr? Cumva să renunțați la școală? Nu, în niciun caz. În primul rând, eu îi datorez faptul că mi-a transmis pasiunea pentru fotbal. În al doilea rând, l-am văzut și am avut acest exemplu în familie. L-am văzut cum muncea, l-am văzut cât se pregătea, l-am văzut cât suflet punea în tot ceea ce ținea de meseria lui. În al treilea rând, a ținut foarte mult să fac și școală, spunându‑mi că, pe lângă faptul că este important să am o diplomă, școala mă ajută să îmi antrenez creierul, mă ajută să văd diferit, mă ajută să mă pregătesc pentru viață, să mă informez.
Să ne întoarcem la națională. De ce ați renunțat? (după o pauză foarte lungă) A fost o perioadă fantastică pentru mine, cu o experiență uriașă. Îi mulțumesc președintelui Mircea Sandu și în special lui Ionuț Lupescu, care întotdeauna a fost alături de mine. Am luat această decizie în urma unor declarații venite dinspre președintele federației. Am considerat că, dacă se gândește așa, era normal să plec după meciul-retur cu Bosnia. Eu sunt un om care lucrează într-o echipă, sunt gata pentru orice sacrificiu atât timp cât toți cei care fac parte din echipă au încredere unul în celălalt. În momentul în care am simțit că nu există această încredere, am spus că voi pleca după meciul cu Bosnia.
Noul antrenor? Nu știu. Încă o dată, mi-e greu și nu-mi face prea mare plăcere să vorbesc despre acest lucru.
V-ar plăcea să vă întoarceți cândva la națională? E mult prea devreme să răspund la această întrebare. Eu cred că este o onoare pentru un tehnician să antreneze naționala. Chiar dacă sunt multe voci care contestă prezența mea acolo, ceea ce rămâne este că echipa națională a României este în plină campanie de calificare și cu jucători foarte mulți, debutanți, tineri, care au ajuns la 7, 8, 9 selecții, deci un drum pornit către o reconstrucție.
În câți ani va ajunge naționala să scoată din nou românii pe stradă? Se poate întâmpla și acum și cred că noi avem dreptul să sperăm, pentru că este o campanie cu șanse reale, este o grupă cu o dinamică foarte echilibrată. Șanse avem.
Au existat presiuni asupra unor jucători? Da, au existat, șase jucători mi-au transmis. Patru dintre ei direct, în discuții cu mine, iar alți doi, indirect. Au fost contactați, au fost provocați.
Relația cu Hagi este una tensionată? (după o pauză lungă) Din punctul meu de vedere, nu. Eu nu-mi aduc aminte să fi făcut vreo critică la adresa lui Hagi, nu știu decât să fi vorbit de bine despre el. Am căutat întotdeauna, și când a ratat calificarea cu echipa națională pentru Campionatul Mondial din 2002, să îl susțin, să apăr ceea ce făcuse. În momentul de dificultate pe care l-a avut la Steaua, cu patronul, am fost de partea lui. Deci, din punctul meu de vedere, n-are cum să fie o relație tensionată.
Unii jucători, instigați de impresari și de președinții de cluburi, intrau pe teren doar cu un singur scop: cum să trădeze mai mult Mircea Lucescu, antrenor Șahtior După trei meciuri consecutive în deplasare, în care s-a obținut un singur punct, presiunea pe Răzvan a fost extraordinară. L-am sfătuit: «Trebuie să pleci când vrei tu, nu când vor ei». A bătut Luxemburg și Bosnia, și apoi a plecat Mircea Lucescu, antrenor Șahtior
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER