„Băi, pregătește-te, că vrem să te vedem!”** „Oaia neagră” a naționalei ultimilor ani dă cărțile pe față: „În România totul e INFECT! Toți ar trebui să fie ca mine” INTERVIU

George Florescu (27 de ani) a fost unul dintre cei mai huliți jucători ai naționalei din ultimii ani. Criticile venite din țară au trecut însă cu viteză pe lângă urechile mijlocașului crescut la „U” Cluj. Susține că nu i-a păsat cât de mult a fost contestat, dar e deranjat de faptul că a devenit în timp o țintă pentru toată lumea doar pentru că, spune cu fermitate el, nu a avut pe nimeni în spate. ProSport a vorbit cu George Florescu în cantonamentul lui Arsenal Kiev din Antalya și a descoperit un tip fără inhibiții, care nu se ferește nicio clipă să spună lucrurilor pe nume. Oricât de dure ar fi ele.

(Antrenorul lui Arsenal Kiev fluieră finalul antrenamentului desfășurat pe unul dintre terenurile secundare ale stadionului Mardan, cel pe care se antrenează și Steaua. Ședința de pregătire a ex-sovieticilor a ținut însă de două ori mai mult decât cea a elevilor lui Ilie Stan)

George, cam lungi antrenamentele la voi…
Ha-ha! Ă‚sta a fost unul lejer. Am prins antrenamente și de trei ore și ceva de când sunt aici. Dar nu ne plângem, mergem înainte.

Îți merge bine la Arsenal Kiev, cum de ai reușit să te adaptezi atât de repede?
Pentru mine nu a fost nicio problemă să mă acomodez în Ucraina. Am jucat atât timp în Rusia, vorbeam limba, plus că soția mea e din Chișinău și vorbește perfect rusește. Mai mult de la ea am învățat și eu. În plus, Kiev e un oraș senzațional! Poți să faci orice. E genul de locuit, genul de petrecut, de colindat… Ai foarte multe restaurante sau cafenele în care să mergi când ai timp, dacă ai chef să stai la o fiță.

Inevitabil, numele tău în mentalul colectiv al românilor e asociat cu echipa națională…
Da, unde eu am fost considerat oaia neagră. Asta e, trebuie să țin capul sus. Cu laude sau fără eu trebuie să merg înainte. Într-o carieră de fotbalist profesionist nu a scăpat nimeni de critică. Asta e, nicio problemă. Sunt contestatari care nu au fost mulțumiți de prezența mea la echipa națională, deși eu consider că am făcut tot posibilul să am evoluții cât mai bune pentru România.

I-a atacat pe timișoreni, și-a pus lumea în cap

După perioada petrecută printre tricolori a rămas un lucru nelămurit în ceea ce te privește. Cum ai ajuns tu, jucând la Midtjylland, să fii chemat la lot?
Să știi că nu existase niciun contact anterior cu Răzvan Lucescu sau cu altcineva de la FRF. Ei, cei de la națională, probabil că s-au interesat de toți jucătorii români din străinătate. Știu că eram în cantonament în Spania și a venit Bogdan Stelea și m-a urmărit la două meciuri. Apoi, probabil că a primit referințe și de la Dan Petrescu și Cristi Pojar, care erau cu Krasnodar în cantonament tot acolo. Tot ceea ce mi-a spus Stelea la final a fost «Băi, pregătește‑te că vrem să te vedem și la echipa națională într-un meci amical».

Și ai debutat la națională cu Israelul la Timișoara, unde ai făcut un joc destul de bun.
Da, am jucat chiar bine, dar după meci am avut acea scăpare, dacă mai ții minte, și a explodat România.

Ai spus că suporterii de la Timișoara nu sunt civilizați…
Da, și atunci declarația mea a împărțit și mass-media, și pe toată lumea în două tabere. Unii mă admirau că am avut curajul să spun ceva adevărat și alții mă criticau «Uite, bă, a venit și ăsta aici și de la primul meci începe cu declarații d-astea». Păi ce legătură avea că eram la debut sau nu dacă eu asta credeam? Țin minte că mi-am atras reproșuri și din partea jucătorilor din Generația de Aur, parcă Gică Popescu a zis ceva de mine atunci. Și de acolo s-a creat moda de a da în Florescu.

„Cum să refuz tricoul cu numărul 10?”

De la declarația dată sau de la faptul că ai purtat tricoul cu numărul 10?
Cu siguranță mai mult de la tricou. Toți se așteptau ca Florescu să fie următorul Hagi sau următorul Mutu când m-au văzut cu acel număr pe spate. Dar fotbaliștii ca Hagi, Mutu sau Messi, purtători ai tricoului cu numărul 10, sunt geniali, sunt talente înăscute. Pe mine, postul de mijlocaș defensiv nu mă recomanda să port acel tricou. Însă până la urmă trebuie să ținem cont de faptul că e doar un tricou. Indiferent ce număr are pe spate, un jucător trebuie să facă ceea ce îi spune antrenorul, nu numărul de pe tricou.

Și nu te-ai gândit niciodată să îl cedezi altui jucător? Nu ar fi fost soluția cea mai simplă, dacă tot spui că postul pe care joci nu te recomanda pentru a purta acel tricou?
Nu puteam să îl refuz! Nu puteam să intru în vestiar, să văd că tricoul cu numărul 10 și cu numele meu pe el atârnă într-un umeraș și să îi spun magazinerului să mi-l schimbe, mă-nțelegi?

S-a vorbit despre faptul că tu ai fi fost un capriciu al lui Răzvan Lucescu. Cum se comporta cu tine?
Nu m-am simțit favorizat și nici nu am fost! Cu mine el se purta la fel cum o făcea cu ceilalți băieți. Faptul că eu am jucat titular la echipa națională a fost o consecință a gândirii lui Răzvan în acel moment. Dacă tot am fost eu favorizat și eram preferatul lui, cum de n-am mai vorbit cu el deloc de atunci?

„M-au atacat chiar și când n-am greșit eu”

Ai spus că după debutul tău la națională s-a creat o modă de a fi atacat. Poți să îmi dai un exemplu concret, în afara de criticile legate de prezența ta în lot…
Fii atent! Cu Israel, la primul meu meci am jucat bine. În al doilea meci, cel cu Honduras am dat gol. Și evoluam împotriva unei echipe calificate la Campionatul Mondial totuși. Apoi am jucat iar bine în amicalul cu Turcia. Iar în partida cu Albania, când s-a luat golul ăla de rahat din finalul partidei, toată lumea mi l-a pus mie în cârcă! Mie! Și eu nu aveam nicio legătură cu faza! Nu spun degeaba că s-a creat o modă în a mă critica!

Bun, dar de ce crezi că se întâmpla lucrul acesta?
Un lucru este cert: nimeni, dar absolut nimeni din România nu l-a apărat pe Florescu! Nimeni nu l-a ajutat pe Florescu în țară. Eu dacă am ajuns la echipa națională am făcut-o pe propriile puteri. Nu am fost niciodată umflat prin presă sau lucruri de genul ăsta. După cum știi, eu am început încă de tânăr să joc în străinătate și tocmai din motivul ăsta, că nu aveam pe nimeni puternic în spate, le era tuturor mai ușor să lovească în mine.

Sincer, au fost momente în care te-ai gândit, din cauza criticilor, să renunți la a mai veni la națională?
Era o prostie să fac asta! De ce să renunț la o onoare care mi-a fost oferită? Că asta înseamnă echipa națională pentru mine. Nici atunci nu m-am gândit și nici acum nu am renunțat la lupta de a reveni la lot și de a le dovedi tuturor că s-au înșelat în privința mea.

„Domnul Pițurcă să mă urmărească! Nu va fi dezamăgit”

Deci nu ți-ai luat gândul de la națională, chiar dacă au trecut luni bune de când nu ai fost chemat…
Șanse sunt pentru orice fotbalist. Cel mai important să îi arăt actualului selecționer că merit să fiu chemat, să fac parte din planurile lui pentru viitoarea echipă națională. Dacă el consideră că voi merita, atunci normal că mă va chema. Chiar am jucat bine la Arsenal Kiev, am fost de patru ori în echipa etapei, am dat și gol. Cred că dacă domnul Pițurcă va trimite pe cineva în Ucraina să mă urmărească nu va fi dezamăgit!

Observ că sentimentele tale față de România au rămas intacte în ciuda faptului că joci de la 20 de ani în străinătate și atunci când ai venit la națională ai fost aspru crticat.
Eu mă simt sută la sută român, toți ar trebui să fie ca mine. Problema în România e… sincer, nici nu știu care e problema! Tot sistemul e o problemă. Toată lumea face ce vrea, președinții de club declară ce vor și nimeni nu ia nicio măsură… În România totul e infect!

Ce te-a învățat perioada petrecută în afara țării?
În primul rând, să fiu profesionist sută la sută, să nu bag nimic în seamă. Tu mă crezi că în Danemarca aveam lecții despre cum să vorbim cu presa și despre faptul că niciodată nu avem voie să refuzăm un dialog cu un jurnalist? Mă-nțelegi unde vreau să ajung? Eu am fost tot timpul deschis. Am încercat să acord niște interviuri elaborate, care să exprime ceva, lucru mai rar la fotbal…Că știu și eu…

Tocmai pentru că nu a fost nimeni care să mă apere s-a creat o modă de a-l critica pe Florescu, modă ce ține până în ziua de astăzi
George Florescu, mjilocaș Arsenal Kiev

Nu știu dacă ar trebui să vorbesc despre echipa națională doar la trecut. Eu n-am renunțat la ea
George Florescu, mjilocaș Arsenal Kiev

Răzvan Lucescu e un băiat deosebit și cred că a făcut tot ce era posibil să pună naționala pe drumul cel bun
George Florescu, mjilocaș Arsenal Kiev

Premiantul excentric

Mijlocașul lui Arsenal Kiev a fost împins spre școală de către familie și marele lui regret este că, din cauza fotbalului, nu a putut termina o facultate: „Multă lume nu știe, dar eu am intrat la cel mai bun liceu din Cluj! Nu am studii superioare pentru că e greu să faci ceva serios când ai atâtea cantonamente. Sunt în anul III la Facultatea de Educație Fizică și Sport, dar a trebuit să întrerup”.

Cu toate că e un tip cu o educație bună, Florescu a șocat în mai multe rânduri prin gesturile sale. Iarna trecută, de exemplu, a postat pe Facebook o poză cu el așezat lângă capul tăiat al unui porc: „Ce-am făcut greșit? Am fost la tăierea porcului, o tradiție îndrăgită de toți românii, și asta mi-a trecut prin cap. Eu nu mă feresc, dovadă că am pus poza pe Facebook”.

Naționala, zi fără antrenamente
După trei zile cu câte trei antrenamente, Victor Pițurcă i-a lăsat ieri pe jucătorii convocați în cantonamentul din Antalya să-și tragă sufletul. Tricolorii nu au avut niciun antrenament programat, ci doar ședințe de recuperare și de relaxare. Mâine, de la ora 19:00, naționala va întâlni, la Arcadia Sport Center din Belek, selecționata Turkmenistanului, într-un meci amical.