Cauzele eșecului

În condițiile în care toată lumea a apreciat meciul cu Serbia ca fiind capital pentru calificarea la CM 2010, era de așteptat ca Pițurcă să scoată din joben surprizele cu care ne-a obișnuit în astfel de meciuri. Din păcate pentru noi, tocmai cei de la care se aștepta să facă diferența tactic au dezamăgit.

Cu același 4-3-3, dar cu Dorel Stoica și Costea în prima echipă, tehnicianul naționalei spera să dezechilibreze sistemul gândit de Radomir Antic. Același Antic care din cele patru antrenamente tactice pe care le-a efectuat în Serbia a folosit trei sisteme diferite, 4-4-2-ul la care în cele din urmă a optat fiind exersat doar o oră. Chiar dacă a încercat să schimbe la un moment dat într-un 4-2-3-1, Pițurcă a pregătit toată săptămâna premergătoare meciului tot veșnicul 4-3-3, cu trei muncitori la mijloc, dar fără fantezie. Toate acestea, coroborate cu veșnica lipsă de concentrare, a cărei deplângere la final a devenit clișeu, dar și cu sterilitatea lui Costea au produs la final un trist 2-3 pe tabelă.

1. A greșit titularii

Dacă în trecut Mazilu, Ovidiu Petre, Cociș, Tamaș erau jucătorii cu care selecționerul își surprindea adversarul, de data aceasta inspirația l-a lăsat. Prima mutare: Dorel Stoica. Folosit în prima repriză ca fundaș central, olteanul a contabilizat un autogol și mai multe greșeli de plasament care l-au obligat pe Piți să-l mute la mijloc. A doua: Paul Codrea. A explicat-o chiar jucătorul: „Nu am jucat pe postul meu”. Un jucător de travaliu, bun recuperator, dar inexistent pe faza ofensivă, mijlocașul Sienei a fost obligat să joace pe banda stângă, acolo unde a fost tot timpul prins departe de fază. Ce a rezultat? Mutu a fost tot timpul izolat în banda stângă, în timp ce Raț a rămas aproape mereu în duel unu la unu cu Krasic, acolo de unde a pornit și primul gol. A treia: Florin Costea. Cifrele vorbesc de la sine: a pierdut 60% din baloanele pe care le-a jucat, nu a inițiat decât două acțiuni utile și a centrat o singură dată.

2. Sârbii, economicoși și victorioși

Mulți se așteptau ca sârbii să declanșeze un festival ofensiv la poarta lui Lobonț, dar Antic a gândit foarte bine jocul. „Ne-a spus să atacăm în primele 20 de minute, pentru că, dacă vom da gol atunci, avem meciul aproape rezolvat”, dezvăluia joi un jucător titular al Serbiei. Reușita din minutul 18 al lui Jovanovic (foto) i-a dat dreptate. După aceea, românii au trudit, iar sârbii s-au apărat elegant, departe de poartă, dar siguri pe ei. Statistic, elevii lui Pițurcă au dominat autoritar apoi, dar steril. Au jucat cu aproape 40% mai multe mingi decât sârbii, au driblat de nouă ori mai mult, și au inițiat un număr dublu de acțiuni utile. Inutil, pentru că ce s-a construit cu muncă în atac, a dărâmat apărarea, cu cele două gafe de la fazele fixe.

3. Tactică falimentară

Pițurcă a calculat, dar parcă s-a temut prea mult. Visase la Mutu în centrul unei linii de trei ofensivi în spatele lui Marica și la doi mijlocași defensivi. A aplicat acest sistem în prima repriză și doar până la pauză, abia după ce sârbii erau deja în avantaj. Mizând pe același 4-3-3 defensiv prin oamenii folosiți la mijloc, selecționerul și-a imaginat că o să se ia la luptă cu Serbia și, ajutat și de atmosfera de la Constanța, va birui. Cu un joc înclinat în stânga, spre veșnica noastră speranță, Mutu, sârbii au anihilat rapid intențiile ofensive ale tricolorilor. Diferența s-a văzut atunci când la pauză a apărut o alternativă la capitolul fantezie. Vorbim despre Tănase, care, cu tupeu, a luat pe cont propriu câteva faze și a reușit să-i ofere libertate de mișcare lui Mutu. Rezultatul: două pase decisive pentru Marica și Stoica în dreptul „Briliantului”.

"Piți ne-a spus să ținem capul sus și să mergem mai departe. Trebuie să uităm acest meci, nu ne strică o victorie în Austria" – Adrian Mutu, atacant România