OPINIE JUSTIN GAFIUC | Ce-am pierdut și ce-am câștigat cu Israelul

După 1-1 cu Israel, coroborat cu remize și în celelalte meciuri ale grupei pentru Euro 2024, Andorra – Belarus 0-0 și Kosovo – Elveția 2-2, nu s-a schimbat nimic în cifrele seci ale campaniei. E un status-quo al clasamentului la mijlocul preliminariilor, dar matematica pentru viitor și imaginea „tricolorilor” înghesuiți de adversar pe Arena Națională decriptează mesajele momentului. Ce-am pierdut și ce-am câștigat cu Israelul.

N-ai cum păcăli la infinit tabela de marcaj

AM PIERDUT șansa de a uita felul în care ne-am păcălit după remiza din Elveția, unde golurile lui Mihăilă au creat unora iluzia că rezultatul e singurul important. Câte texte am auzit dinspre delegația ”tricoloră”, că, până la urmă, contează doar punctul înhățat la Lucerna! Dar, pe durata unei campanii de un an de zile, n-ai cum să ”driblezi” la infinit tabela de marcaj cu un joc fără orizont.

AM PIERDUT ocazia unică de a pune patru puncte între noi și Israel, principalul contracandidat pentru locul secund, care asigură biletele la Euro. O diferență care, până la penultimul meci din grupă, la Ierusalim, se putea măcar conserva, dacă nu chiar să se mărească, dat fiind faptul că Israelul mai are de tras între timp acasă cu Elveția. Asta însemna că, la o adică, ne permiteam poate chiar să pierdem în Orient pe 18 noiembrie, cu perspectiva de a închide conturile apoi acasă cu Elveția, care va fi deja la Euro în acel moment, probabil.

Pușcaș, purtătorul ilegal de tricou al naționalei

AM PIERDUT momentul de a împlini bucuria unui public de nota 100. Deși naționala e șchioapă, iar cuvintele o iau mereu înaintea faptelor, oamenii vin magnetizați alături de echipă dintr-o foame uluitoare de performanțe, de a ne întoarce cum-necum la un turneu final. Felul în care reprezentativa înșeală suporterii aduce a un joc alba-neagra, în care mânuitorul cutiilor le scoate mereu din buzunar banii chibiților perpetuu naivi.

AM PIERDUT un jucător care e pierdut, oricum, de multă vreme printre frizuri, tatuaje, mașini, gagici și dolce far niente. Numele lui e George Pușcaș, apare în mod clandestin pe statul de plată la Genoa, un club respectabil din Serie A, și îmbracă ilegal tricoul naționalei. Insistența cu care selecționerul trage de bihorean e cel puțin inexplicabilă. Felul ridicol în care a finalizat acțiunea din repriza secundă, cu o minge trimisă hăt, în tribune, după o pasă superbă a lui Stanciu, e deja o sfidare la adresa bunului simț. Versiunea că băiatul e și el prin Italia și trebuie să-i fructificăm experiența nu stă în picioare. Marcel Pușcaș, președintele Craiovei lui Mititelu, a avut dreptate să fie furios că Iordănescu jr nu l-a adus la lot pe Chițu într-un moment foarte bun, care putea fi fructificat și la națională. Măcar dai o șansă și altora, cu argumente!

O bere de la Bancu pentru Moldovan!

AM CÂȘTIGAT certitudinea unui portar care a profitat de un context favorabil lui la națională. Ieșirea din prim-plan a lui Niță și prăbușirea lui Ionuț Radu i-au creat lui Horațiu Moldovan o rară fereastră de oportunitate pentru un goal-keeper. Iar rapidistul a avut și sâmbătă seara câteva intervenții salvatoare. Bancu ar trebui să-i pupe mâinile că a scos mingea care se ducea implacabil spre un autogol dramatic în finalul partidei.

AM CÂȘTIGAT încă o dată în bătălia dintre noroc și ghinion. Ca și la Lucerna, România a avut nevoie de o mare șansă pentru a nu pierde cu Israelul, care ar fi meritat să plece acasă cu toate cele trei puncte în desagă, păzite bine cu ajutorul agenților Mossad. Dar asta nu poate ține la infinit. Cu Kosovo, marți, tot pe Arena Națională, nu avem realmente altă șansă decât victoria, ceea ce presupune asumare de riscuri, joc mai curajos, bărbăție, inițiativă și minte. E greu de zis cum Dumnezeului să recuperăm aceste ingrediente, absente cu Israelul!