Îmi cer scuze că deschid subiectul despre echipa națională de fotbal a României, acest fundamental impozit pe prostie al cetățeanului nostru de pretutindeni. Numai că, din senin, un amic mi-a adresat întrebarea: „Ce-ai simțit, mă, nenorocitule, în ultimele zece zile?” și am început să cred că aceste câteva virgule strategice mă obligă la un bilanț fulgerător. Încerc să-l mulțumesc cu incertitudinile mele imbatabile. Oare m-am ales cu ceva după atâtea ore de fotbal?
A priceput cineva o iotă din jocul băieților noștri? Apropo, încotro se uita Pițurcă după penalty-ul lui Mutulică, mie mi s-a părut că undeva între înainte și înapoi, încercând parcă să-și fixeze privirea pe un sentiment, nu pe un eveniment. Preț de o secundă, cine nu și-ar fi dorit să evadeze din masca lui și să se refugieze la pieptul Oanei Zăvoranu?!
Nu cred în apărări supraetajate, cum nu mai cred nici pensionarii din sectorul 3 în borduri. Mă irită să știu că nu pot trece de mijlocul terenului până la sfârșitul contractului cu Africa 2010. Să presupunem că aș fi un cal. Meciul cu Olanda mi-ar fi lăsat în gură un gust de fan artificial. Chimicale, cum ar spune nea Mitică. N-aș fi avut după ce bea apă. Probabil că la un moment dat aș fi proptit oiștea aia în gard și aș fi cerut să fiu împușcat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER