Cele 5 cuvinte cu „F” greu de digerat după debutul la EURO U21 | ANALIZĂ

Pe durata unei înfrângeri previzibile și, mai ales, la capătul ei te gândești ce poți câștiga din toată provocarea. Naționala lui Emil Săndoi, în debutul la EURO U21, a pierdut 0-3 cu Spania. E de datoria staff-ului tehnic să găsească soluțiile pentru altceva cu Ucraina și Croația, pentru calificarea din grupe. Dar suntem și noi obligați, cumva, să utilizăm acest moment. Pentru că am avut primul meci oficial după ceva timp, ba chiar la un turneu final, al acestei generații. În fața unui standard al fotbalului juvenil. Și pentru că, dincolo de amărăciune, ar fi păcat să nu rămânem cu nimic.

Fizic. Avem, după mulți ani, dar nu ne ține

Avem pentru prima oară după multă vreme o generație de tricolori cu statură și/sau ”fizic”. Fotbaliști peste 1,85 precum Dican, Racovițan, Albu, Ișfan. Iar Bîrligea, Louis Munteanu, Mazilu, Lixandru, pe-acolo. În plus, Pantea, Markovici, Borza, ieșind din tiparele stereotipurilor noastre: scund, maximum firav și bun cu mingea, de tipul Tavi Popescu. Sau Mățan, cu ceva timp în urmă. Primele 25 de minute, când încă am rezistat, senzația vizuală a fost reconfortantă. Asta nu a atenuat diferența de valoare cu spaniolii, dar e un punct de plecare. Fotbalul modern ne propune cinic o formulă care, exagerând, firește, devine: talent + fizic + muncă – top! Fizic + muncă – ok. Doar talent – reject!

Ce s-a întâmplat însă cu condiția fizică? Spaniolii au venit după sezoane cel puțin la fel de încărcate, în competiții clar mai dificile, cu adversari mult mai puternici. Și, totuși, noi am căzut pe parcurs. Aici e loc de o discuție mai amplă, de la nivel de copii și juniori.

Frică. Individual nu, totală ca echipă

A fost încurajator în mai multe momente să îi vezi pe Pantea, Dican, Albu, Racovițan și Bîrligea că nu au teamă în duelurile directe cu fotbaliști din La Liga. Poate și fizicul de care am vorbit i-a ajutat, poate că mental sunt bine consolidați doar într-un anumit segment al jocului. Mai exact, atunci când e de „pus osul”. Cei mai mulți dintre tinerii tricolori au fost curajoși, luați individual. Și, totuși, per total, am părut o echipă fricoasă. Cum asta?!

Cred că nu am avut destul curaj să jucăm fotbal, ne-am temut, ne-am ferit, ne-a fost frică să ținem mingea la picior și asta ne-a costat – Dragoș Albu, România U21

Se manifestă, în mod cert, o teamă de succes. Am retrăit-o în multiple episoade ale tricolorilor, indiferent de generație, în ultimii ani. Există în fotbalul nostru, cum există și în societatea noastră. Mai mult, s-a simțit clar o reținere mentală contagioasă la nivel de grup, pe teren. Am fost cuminți și cumințiți de limitele resurselor. Când intri în această stare, nici măcar parșivenia pozitivă sau norocul (vezi Lucerna!) nu te mai pot salva din fața unui adversar de altă categorie. Am ieșit de la cabine așa cum am intrat. Și din punctul unde căzusem la jumătatea primei reprize.

Fantezie. Unde-ai fost? Ai fost?

Încă o oglindă incomodă de-aseară: hai să nu mai continuăm cu naivitățile privind tehnica jucătorilor noștri! Da, poate au calități la acest nivel de vârstă, dar stereotipul tehnicului jucător român e în contradicție cu ce presupune tehnica fotbalului modern. Pe de o parte, Ișfan e aproape Maradona la Mioveni, dar uite că la Craiova nu e încă la fel. Lui Tavi Popescu îi ies momentan driblinguri și execuții cu Chindia, să spunem. Dar acum, la acest nivel… Pe de altă parte, fantezia jucătorului român tinde să aibă importanța unui băț de chibrit aprins în furtună. Să zicem că îl aprinzi, pentru o secundă, dar nu aduce nici căldură, nici lumină.

Calitățile tehnice redutabile sunt cele care mută echipa spre altă zonă a terenului, care scot din joc adversari. E o eficiență în slujba căreia se pun calitățile native. Noi nu putem să facem asta sau, cu Spania cel puțin, nu am putut să facem asta poate și din frica de mai sus. Fantezia e ceea ce ar trebui să ne caracterizeze, să fim disruptivi în fața unui rival de clase superioare. Explozia contra mașinăriei. Doar că noi arătăm tot mai des că învățăm din ce în ce mai bine planurile tactice și ciuntim individualitatea. Ne facem treaba până la momentul în care, inevitabil, clacăm. Respectăm sarcini, de la nivel de copii, dar nu mai lăsăm puștii să încerce nimic, sub teroarea antrenorilor-telecomandă.

Fumigene. Dacă le mai aprindem mult…

Cei mai mulți din cei mai buni tineri jucători ai campionatului nostru au fost aseară pe teren. Scăldați public în cote de milioane de euro, dintr-o ignoranță maladivă a conducătorilor, tehnicienilor sau agenților vizavi de echilibrul parcursului lor sportiv. Sigur că transfermarkt nu e o Biblie a fotbalului, dar din tot lotul României pentru EURO U21 nu avem un jucător măcar evaluat la 4 milioane de euro, iar Spania are doar 5, din tot lotul, sub 4 milioane de euro. Și s-a văzut dureros de bine pe teren! Așadar, o mai ținem mult cu „fumigenele”?

Impactul științei în fotbalul de azi și miza financiară incredibilă a acestui sport nu mai lasă loc succesului pentru cei care doar își vând mai bine marfa sau și-o strigă mai tare. Merge poate, încă, în Superliga. Dar când scoatem capul afară, vine o ghilotină iberică și feliază iluziile ca pe jamon! În plus, cum să contribuim cumva la o creștere reală de nivel a jucătorilor și a echipelor, implicit, dacă punctul nostru de start e unul fals și nu acceptarea valorii reale, câtă o fi ea?

Frustrare. O convertim sau ne scufundăm în ea?

Să pierzi 0-3 cu Spania nu e o tragedie. Să pierzi fără gol marcat, 0-3, în debutul unui turneu final pe care îl găzduiești, când Georgia, gazdă la rându-i, bate 2-0 pe Portugalia, e frustrant.

Dar ne-am învelit cu frustrarea atâtea nopți în ultimele decenii și tot n-am ajuns la dimineața visată! Dacă la Lucerna am fost atât de cinici și de plini de noroc, dacă în grupa pentru EURO 2024 a seniorilor am reușit, cum-necum, să fim neînvinși după 4 meciuri, 3 în deplasare, și stăm cocoțați pe loc de calificare cu 8 puncte, atunci cineva trebuie dea un pumn zdravăn în pereții vestiarului la tineret și să arunce frustrarea la gunoi!

Joci cu Ucraina, trebuie să faci orice ca să câștigi. Asta contează acum, atât! Până și aceste lucruri de care am vorbit azi ar avea rostul lor de analiză pentru cei care antrenează și pregătesc după turneul final, nu acum. Acum le vorbim noi, cei de pe margine.

Azi, după 0-3 cu Spania, dacă ești bleg, rămâi bleg, cu EURO la tine în curte.