La vremea lor, toți au avut sau și-au închipuit că au o explicație plauzibilă pentru plonjonul în silenzio stampa. De la Dobrin până la Adi Ilie, Filipescu sau Pițurcă, mai către zilele noastre. La fiecare a fost doar o toană de moment, de calibrul „m-am sculat cu fața la cearșaf”, pe care mai devreme sau mai târziu au regretat-o, i-a amuzat. De vineri, la lista cât un pomelnic și-a atașat numele și Chivu. Hodoronc-tronc. E cea mai stupidă, mai aiuritoare sau aiurită intrare în silenzio stampa. Fără cap, mai ales, și fără coadă. Justificări puerile și o reacție puștească – „luați-mi banderola!” -, după care nu poți decât să te întrebi unde s-a rătăcit în numai o săptămână jucătorul cerebral din finala de pe „Bernabeu”?…
Click aici pentru a citi integral editorialul lui Mihai Ciucă pe blog.prosport.ro!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER