Cinci diferențe semnificative între jocul României cu Pițurcă și cel cu Anghel Iordănescu. Cheia e la Sânmărtean

România a câștigat primul meci după revenirea lui Anghel Iordănescu pe banca tehnică, 2-0 cu Irlanda de Nord, o partidă care a schimbat percepția majorității fanilor asupra jocului echipei naționale. La prima vedere, lucru sesizabil și din comentariile cititorilor ProSport, România a abandonat tactica defensivă a lui Pițurcă pentru un joc mult mai ofensiv, bazat pe creație. Sigur, în fața unui adversar cu o singură preocupare – defensiva – însă modificările față de ceea ce a antrenat Pițurcă și ceea ce pare că vrea să antreneze Anghel Iordănescu sunt semnificative. ProSport vă prezintă cinci argumente care ilustrează metamorfoza echipei naționale în mandatul noului selecționer.

1. Accentul pe construcție – strălucirea lui Sânmărtean

Poate cea mai vizibilă măsură luată de Anghel Iordănescu a fost aceea prin care a reușit să îl facă să iasă în evidență pe Lucian Sânmărtean, fotbalistului momentului în România. Naționala a pregătit meciul cu Irlanda de Nord punând accentul pe construcție, iar plasarea lui Sânmărtean în linie cu Pintilii, dar cu atribuții la construcție a facilitat atingerea obiectivului. Mijlocașul a făcut legătura dintre compartimente, a preluat mingea de la fundașii centrali și a inițiat fazele ofensive, ceea ce a făcut ca sistemul 4-2-3-1 să fie în teorie același cu al lui Victor Pițurcă, însă în practică să nu jucăm cu doi „distrugători” peste linia de fundași.

2. Poziționarea fundașilor laterali – două goluri Papp și o fază excelentă a lui Raț

Una dintre cele mai importante indicații tactice noi de la echipa națională, spre deosebire de era Victor Pițurcă, ține de jocul fundașilor de bandă. Anghel Iordănescu le-a dat acestora sarcini ofensive, atât Raț cât și Papp au putut să participe concomintent în atac, iar asta s-a văzut în numărul de ocazii. După ce fundașul stânga a ratat deschiderea scorului atunci când a ales să încerce o „scăriță” față în față cu portarul, fundașul dreapta a reușit o „dublă” fiind în careul advers la locul potrivit. „Bravo România! 2-0 meritat! E prima dată în ani de zile când văd echipa României dominând din minutul 1 și până în minutul 90„, a fost remarca lui Adrian Mutu la finalul jocului.

3. Așezarea echipei – agresivitatea care a adus posesia de 60%

Lucru semnalat de majoritatea celor care au urmărit meciul cu Irlanda de Nord, echipa României a „jucat fotbal”. În traducere, asta ar însemna că Anghel Iordănescu le-a transmis elevilor săi elemente legate de poziționare cu care Pițurcă nu era neapărat prieten. România a stat sus în teren chiar și atunci când nu avea mingea, fapt care i-a pus sub presiune pe nord-irlandezi  și nu le-a permis să construiască. Poziționată cât mai sus spre careul oaspeților, România a lăsat o impresie de ofensivitate, agresivitate.

4. Fără mingi la întâmplare – Tătărușanu nu a degajat decât în cazuri extreme

Indicațiile lui Iordănescu cu privire la construcție sunt ilustrate și de un amănunt care îl implică pe Ciprian Tătărușanu. Portarul naționalei nu a degajat mingea din aut de poartă, ci a preferat să joace scurt, cu piciorul către fundași sau către Sânmărtean, cel care cobora pentru a recepționa baloane atunci când construcția nu începea cu fundașii centrali.

5. Altă atmosferă – discuțiile individuale au făcut diferența

La nivel de percepție publică, naționala lui Iordănescu se deosebește de cea a lui Victor Pițurcă în ceea ce privește atmosfera. Încrâncenarea, crisparea care preceda meciurile importante până acum a dispărut, iar locul i-a fost luat de atitudinea unori ciudat de relaxată a lui „Tata Puiu”. În plus, atmosfera la nivelul lotului a fost animată încă de la începutul săptămânii de indicațiile cu tentă ofensivă pe care Iordănescu le-a dat unor fotbaliști care s-au plâns de mai multe ori, în trecut, de jocul închis și defensiv al naționalei.