Cinci motive de bucurie pentru România plus cinci întrebări grele pentru Edi Iordănescu înaintea meciului cu Israel și după înfrângerea lor de la Priștina | ANALIZĂ

După Kosovo – Israel 1-0, cel mai mare câștig, dincolo de orice, este rezultatul cumva neașteptat. Unul care ne apropie tot mai mult de scenariul ideal: un egal cu Israel, sâmbătă, suficient României pentru calificarea la EURO 2024, fără să mai conteze meciul cu Elveția. Toate calculele calificării pentru noi sunt disponibile AICI. ProSport a urmărit atent partida de la Priștina, a studiat jocului Israelului și îți propune o analiză amplă, fără menajamente, care scoate în față cinci motive de bucurie pentru noi dar, apoi, și cinci întrebări grele pentru Edi Iordănescu!

Șantier pe stânga atacului, primul motiv de bucurie pentru Edi Iordănescu

Fără vedeta Manor Solomon (Tottenham) și varianta de avarie Dolev Haziza (Maccabi Haifa), ambii în afara lotului din cauza accidentărilor, selecționerul Israelului nu a găsit soluția pentru flancul stâng al ofensivei în 4-3-3 pe care îl folosește Israelul.

În Kosovo, mijlocașul central ofensiv Gloukh (RB Leipzig) a început în bandă, dar după 25 de minute a trecut în centru. Nu produsese nimic în post de extremă, a simțit și el, a văzut clar și selecționerul Hazan.

Practic, sistemul de bază al Israelului, acest 4-3-3, devine nefuncțional pe acest segment și din cauza lui. Și ei cam trebuie să câștige cu noi, ca să se califice!

Mai mult, banda dreaptă a naționalei e unul din punctele noastre forte, cu un Andrei Rațiu care are capacitate ofensivă și a început să joace constant în La Liga, pentru Rayo Vallecano, dar mai ales cu soluțiile din atac pe acest flanc, Ianis Hagi ori Olimpiu Moruțan.

Mult mai slabi ca noi la Priștina, mult mai slabi față de nivelul lor!

Israel a jucat în Kosovo pe un gazon cumplit, dar asta a făcut și România. Numai că noi am avut atunci în față o națională cu șanse reale de calificare la EURO 2024, în vreme ce acum doar caracterul și motivația personală i-au ținut pe kosovari, admirabil, ce-i drept, în meci!

Ei bine, pe un teren la fel de complicat, diferența dintre ce a arătat Israel și ce am putut noi este mare, dincolo de rezultat – punct pentru noi, eșec pentru Israel. Iată câțiva parametri relevanți:

• ZERO cornere a avut Israel la Priștina, în vreme ce noi am avut 8
• 25% mai multe atacuri pentru România vs Israel (51 la 38)
• De două ori mai multe mingi recuperate de noi! Raport 52 la 28!

Contextul emoțional particular, miza calificării devenită acută pe final de campanie, lipsa de ritm a fotbaliștilor din campionatul intern – oricare sau toate sunt factori pentru prestația Israelului. Dar e clar că am fost peste ei la Priștina!

Mai mult decât atât, Israel a fost csub nivelul pe care l-au arătat în aceste preliminarii, până aseară. De ce?

• Scădere de 60% a numărului de șuturi pe poartă în meci, față de media lor!
• Cu 26% mai puține mingi recuperate față de media de până ieri
• 6 cornere aveau în medie, pe meci, aseară au avut… ZERO
• Deși trebuiau să învingă, au avut 38 de atacuri, cu 12% sub medie

Cel mai slab israelian la Priștina, aproape sigur titular contra noastră

Când Israel a încercat poate, la începutul meciului, să bulverseze Kosovo oferind o foaie de joc spre UEFA cu un 4-4-2 în care fundașul stânga Revivo era trecut mijlocaș dreapta, iar închizătorul Levi, fundaș lateral, parcă efectul a fost invers și și-a bulversat jucătorii 😊

Roy Revivo, 20 de ani, fundașul stânga titular al Israelului din precedentele 3 meciuri, inclusiv acel 1-1 de la București, a fost probabil cel mai slab jucător de pe teren la Priștina. Copleșit de miză, stângaci în construcție, alergând parcă în gol, faulturi dese, multe nejustificate. Fără luciditate. Așa a ajuns și să primească, finalmente, cartonaș roșu în final de meci.

Suspendat cu Elveția, Revivo are șanse mari să joace titular împotriva României. Mai e un singur fundaș stânga clasic în lotul Israelului, Davidzada, el va juca împotriva Elveția.

Lipsa de experiență a lui Revivo (4 meciuri, cu cel de la Priștina), completată cu incapacitatea dovedită aseară de a se adapta la nivelul și presiunea finalului de campanie sunt lucruri de care putem profita clar.

Iar acest aspect vine în completarea problemelor de flanc stâng ale israelienilor pe fază ofensivă, despre care am vorbit. Practic, pe stânga lor e clar că putem și trebuie să obținem multe!

Centrul lor nu ține când joci fotbalul și presezi

Varianta Kinda în linia mediană și încercarea lui Goldberg, deși erau mari semne de întrebare asupra stării lui înainte de meci, în cuplu de stoperi cu Miguel Vitor au fost două teste picate de Israel la echipa de start.

Nesincronizări defensive pe zonă centrală, larghețe în marcaj, disperare și haos pe contraatacurile kosovare. E și motivul pentru care mijlocașul defensiv Lavi a coborât mai mereu între stoperi, ca să salveze ce se poate salva.

Dar aceste detalii s-au evidențiat pentru că a existat o presiune constantă a kosovarilor, în prima repriză, mai ales. Inclusiv pe centru. Cu Muriqi fixat ca pivot, cu mingi scoase la margine dar întoarse mereu spre zonele centrale de slăbiciune israeliană, s-a produs degringolada Israelului.

Kosovo a jucat dârz, curajos, cu pase din prima în ofensivă și un-doi-uri la marginea careului israelian, pe ax. Dincolo de exploziile pe flancuri. Și a câștigat.

Moralul e jos, cuvintele sunt doar cuvinte acum

E clar că dezamăgirea e uriașă în lotul Israelului, e suficient să parcurgi declarațiile de după meci ale veteranului Zahavi, căpitanului Dasa și portarului Glazer. Se simte, dincolo de cuvintele lor care încearcă pe final de intervenție să salveze onoarea, curajul, speranțele de calificare. Nu se așteptau să piardă, clar, în Kosovo! Speech-urile eroice dinaintea meciului rămân doar cuvinte, acum. Ba chiar se pot întoarce, inconștient, în mental, împotriva echilibrului emoțional la meciul cu noi.

Și nu există timp pentru refacerea moralului. E și motivul pentru care selecționerul Hazan invocă, acum, echipa de psihologi. S-a schimbat ceva esențial în cursa calificării – României îi este, aproape sigur, suficient egalul cu Israel. Și asta… datorită înfrângerii de la Priștina. Jucătorii știu că au pierdut ce aveau cumva în mână.

Nu doar efectele rezultatului apasă. Tot contextul conflictului din Gaza se vede în jocul Israelului, nu avea cum să nu se vadă. Când ai doar 3 centrări reușite din 15, deși calitatea individuală nu poate fi pusă la îndoială, ai o consecință evidentă a concentrării zdruncinate.

Nu ne bucurăm de răul altuia. Dar trebuie să profităm în teren, fotbalistic, de slăbiciunile lui fotbalistice. Și să ne bucurăm dacă putem să facem asta, să fim realiști!

Să trecem la cele 5 întrebări grele pe care le are Edi Iordănescu după Kosovo – Israel 1-0 și înaintea meciului nostru decisiv cu Israelul!

Pregătim din start sau pentru mai târziu o linie cu 3 fundași centrali?

Kosovo a reușit ce a reușit utilizând un 3-5-1-1 pe care noi nu l-am jucat până azi, devenit linie de cinci apărători în a doua parte a meciului. În ambele scenarii, Israel a presat, a avut posesia în a doua repriză, a împins jocul dar… fără mari ocazii de gol!

România a jucat cu 3 fundași centrali, în această campanie, doar împotriva Elveției, în deplasare. A funcționat și… nu prea. A fost 0-2 la pauză și putea să fie chiar mult mai mult, dacă nu ratau elvețienii și intervenea salvator Moldovan în câteva rânduri. Dar am scos un 2-2 miraculos pe final!

Dacă ne va trebui doar un egal cu Israel, pentru calificare, merită să încerce Edi Iordănescu o linie cu 3 fundași centrali încă din debut, pe model Kosovo? Sau doar să pregătească și această variantă pentru situațiile când am conduce Israelul sau ar fi egal și mai e puțin de jucat? Putem, până la urmă, să jucăm eficient pe acest model?

Ce fel de Israel am văzut și cât e de relevant?

E clar că Israel a fost incomodată, poate mai mult chiar decât România, de condițiile terenului de la Priștina. Au calitate individuală, se simte, se vede. Și de-aici pleacă întrebarea: e 100% relevant acest meci pentru Edi Iordănescu în vederea meciului nostru cu Israel? Sunt mai multe elemente pe care ar trebui să le ia în considerare și care înclină balanța spre NU:

• Un Israel în fața unui 3-5-1-1 pe care noi nu îl jucăm
• O națională care poate învăța și se poate adapta după primul meci din patru
• Șocul înfrângerii cu Kosovo nu știm ce poate trezi în jucătorii israelieni
• Condițiile gazonului de la Priștina, versus cel din Ungaria

Știm să rezistăm unei ofensive cu doi atacanți?

După accidentarea și schimbarea lui Muriqi, fotbalist fundamental în toată filozofia de joc a kosovarilor, dar mai ales după ce Israel a trecut la doi atacanți, într-un 4-4-1-1 cu Turgeman împins și Zahavi puțin retras, adevărul e că Israel a controlat total partida.

Condițiile gazonului, spiritul de sacrificiu al kosovarilor, lipsa de limpezime la pasa decisivă și precipitarea ofensivă au făcut ca golul să nu vină. Dar Israel a controlat total partida, acesta e adevărul!

Avem cea mai bună defensivă din grupă, e adevărat, un cuplu de stoperi Burcă – Drăgușin care e un câștig uriaș în această campanie. Dar putem face față, în condiții de meci decisiv, unui Israel care foarte probabil va începe cu doi atacanți, fiind obligat să învingă cu noi? Am putea absorbi presiunea aceasta, care copleșește, fără să greșim? Găsește soluțiile Edi Iordănescu?

Vom evita capacana lipsei de ritm și condiție fizică a Israelului?

Israel a început la Priștina cu 5 fotbaliști din campionatul intern în echipa de start. Alți doi au intrat pe parcurs. Teoretic, a doua repriză trebuia să aducă o cădere fizică, pe fondul unei ligi interne întrerupte de război. N-a fost așa!

Lipsa de ritm și condiție fizică a israelienilor poate fi o capcană periculoasă care să scadă din concentrarea și luciditatea tricolorilor. Realitate e că Israel, fizic, a rezistat admirabil provocării. Și că, utilizând foarte probabil o garnitură diferită cu Elveția, după cum ProSport a scris AICI în exclusivitate, încă din 29 octombrie, Israelul va veni cu tot ce are mai bun și refăcut fizic după Kosovo, la meciul cu noi!

Dincolo de tactică, parametri și cifre: avem și inima, și luciditatea?

Meciul de sâmbătă va fi unul cu EURO 2024 în fața ochilor. A recunoscut-o și Edi Iordănescu, o simțim toți, firește că și tricolorii. Au admis și israelienii, după înfrângerea cu Kosovo.

E genul de meci din care, dincolo de studierea la milimetru a adversarului, de soluții tactice, de inspirația strategiei tehnice, ieși învingător cu INIMA și cu LUCIDITATEA. Grea combinație! Dar sigură!

Kosovo a avut inima, e clar, jos pălăria! Deși nu exista miză reală de calificare, atenție, pentru ei! I-a lipsit luciditatea ofensivă, pentru că ar fi putut marca de mult mai multe ori, la ce ocazii mari a avut. A compensat cu o luciditate defensivă, însă. Susținută și de gazonul cu bălți.

România de acum are INIMA, putem spune asta. Nu mai înșirăm argumentele, e un câștig asumat. Dar inima fără luciditate ne-a mai trântit în agonie la meciuri decisive. E nevoie de luciditate, de echilibru, de constanță din prima secundă până la capăt în meciul cu Israel.

Luciditatea înseamnă și flerul. Un vârf isteț de bocanc pe o centrare în buza porții lor, dar și pe o centrare israeliană scoasă din fața lui Moldovan.