Am acceptat propunerea ProSport și din dorința de a avea o legătură la vedere cu Euro 2008. Sună ciudat, dar așa este… M-am obișnuit deja cu ideea că nu voi putea fi acolo. Mă doare. O durere surdă, suportabilă și constantă. Nu îmi va trece, poate, niciodată.
Dimineață nu m-am uitat la plecarea naționalei. Gândul că aș fi putut, că trebuia să fiu și eu acolo m-ar fi „terminat nervos“. Evit cât pot știrile și mă pregătesc psihic să rezist în fața televizorului la meciurile cu Franța, Italia, Olanda și, dacă vrea Dumnezeu, cu încă o echipă, două sau trei. La Sport.ro am pronosticat că facem cinci puncte… Asta înseamnă că ieșim din grupe. Chiar cred că putem. Eu unul o să le țin pumnii din toată inima. Până la primul meci o să îmi scot și ghipsul și o să îl pot strânge și pe cel de la mâna care m-a lăsat acasă. Sper să fie cazul să ne bucurăm și sunt gata să ies și eu în Piață, la Universitate. Până atunci sunt la mare. Stau la plajă și mă înroșesc. La soare și când vin turiștii să îmi ceară autografe și să mă compătimească. Nu îmi place să fiu în centrul atenției. Gazda mea de la Iaki, Gică Hagi, m-a invitat să dau un premiu, pentru cel mai bun portar, la prima ediție a Cupei Hagi. Printre copii m-am simțit mai bine. Când eram ca ei, visam la turnee finale…
P.S. O întrebare mă roade mai tare ca ghipsul de la deget: La Rapid cine o veni antrenor?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER