Sunt multe lucruri care leagă România de Turcia, când vine vorba de fotbal. Mircea Lucescu și Hagi i-au învățat ce înseamnă fotbalul de mare performanță și le-au croit drumul spre o națională puternică, ei ne-au cumpărat timp de câțiva ani buni cei mai importanți jucători, iar în prezent campionatul turc rămâne liga străină cu cei mai mulți români.
O istorie fotbalistică aproape comună în ultimii ani, cu o țară dependentă de cealaltă, într-un fel sau altul, din punct de vedere strict fotbalistic. De joi seara, fotbalul turc mai intră cu ceva în istoria fotbalului românesc. A reprezentat confirmarea selecționerului Cosmin Contra, cu cel mai greu „examinator” cu care și-ar putea da „licența” un antrenor al naționalei: Mircea Lucescu. Contra a fost parcă în postura domnitorilor români nevoiți să aștepte la Înalta Poartă Otomană liniștea pe care o căutau pentru țară.
„Vacarmul” din Gruia și entuziasmul galben
Cadru festiv, Lucescu premiat și aplaudat, un stadion mic, dar care compensa cu decibeli mai mulți decât a avut naționala în multe alte partide și „examenul” lui Contra a început. A mers pe siguranță, pe jucători confirmați și doar cu tridentul Deac – Budescu – Grozav drept mare noutate față de „epoca Daum”. Cu o atmosferă asurzitoare la tropăiala și încurajările tribunei, amintind de marșul ienicerilor și spahiilor din filmele lui Nicolaescu, România atacă Turcia cum n-a făcut-o în toată istoria acestui neam.
România, cu doi „decari”
Budescu și Grozav cu tehnică, inițiativă și imaginație, Deac cu 3 viteze peste turcii din zona lui sunt oamenii de bază în atacul nostru. Dominăm și, chiar dacă nu sunt ocazii mari, entuziasmul din joc și avantul ridică oamenii în picioare. Parcă am fi calificați la Mondial. Budescu trece pe lângă gol. Pe cine mai interesează numărul 10 dacă Budescu joacă bine și cu 14? Turcii nu conteză în atac. Sunt „sufocați” ca la Rovine, iar inevitabilul se produce. Deac pentru Grozav și România conduce Turcia, Contra îl conduce pe Lucescu (42). Grozav la meciul carierei, steliștii ovaționați în Gruia
Lui „Il Luce” i se strigă numele la pauză, turcii încearcă ceva în repriza a doua, dar acesta nu este meciul lor și nici seara lui Lucescu. Este meciul naționalei lui Contra și a recâștigării respectului fanilor. Continuăm să jucăm avansat, căutăm „croșeul” decisiv, iar acesta vine. Tot de la Grozav, după o fază de pus în ramă, cu călcâiul lui Budescu, driblingul în careu al lui Gicu și finalizarea cu finețe (69). E momentul în care fanii naționalei de la Cluj uită de toate necazurile din ultima vreme. Numele steliștilor Niță și Budescu sunt scandate de tot stadionul CFR-ului, iar bucuria este cuvântul serii. Se aude „Alibec, Alibec!”, intră „fiul alintat” al României, Grigore scoate o minge de pe linia porții, iar Grozav este la meciul carierei și îi iese aproape tot.
Terminăm meciul cu doi atacanți
Finalul este cum n-a mai fost de mult timp la națională. Contra arată curaj și termină cu doi atacanți, Alibec și Andone. Este genul de meci pe care îl savurezi și nu-l uiți. Fanii au din nou în ce să creadă și de ce să-și facă iluzii, turcii ratează din fața porții (88), iar Contra e agitat dar fericit. Este începutul pe care și-l dorea și din această seară primește cel mai important aviz ca selecționer. L-a învins pe Mircea Lucescu!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER