Cu ambii pumni strânși

Timpul trece mai ușor acum, că mi-am reluat antrenamentele. Am avut deja două… Nu am putut face exerciții specifice pentru că abia mi-am scos ghipsul, dar reîntâlnirea cu mingea a fost cât se poate de plăcută. Firește că am discutat foarte mult și despre meciul cu Olanda, nu știu cine nu o face azi în România… Mă tot gândesc cum i-am putea bate, pentru că ar fi teribil de greu să așteptăm rezultatul din cealaltă partidă. Pare dificil, dar știu sigur că nu e imposibil. Dorința noastră de victorie va fi una nebună.

 Am mai vorbit cu băieții și i-am simțit cât se poate de montați. Pe de altă parte, olandezii vor fi relaxați… În niciun caz nu se vor da la o parte. Nu pot să spun asta, dar nici nu vor băga capul în crampoane, așa cum sunt sigur că o vom face noi. Pe asta sunt tentat să mizez la partida de mâine seară (n.r. – diseară). Nu știu dacă a fost o glumă sau nu, dar mi-a trecut pe la ureche faptul că inclusiv soțiile olandezilor au avut voie în cantonamentul lor din Berna. Dacă ar fi așa, nu ar fi deloc rău pentru noi. Le țin pumnii băieților, de data asta și la propriu, deoarece mi-am scos ghipsul. Dacă până acum îl țineam strâns doar pe dreptul, acum, cu ambii încleștați, nu avem cum să nu batem și să ne calificăm!