Cu Italia am fost „aproape mondiali”
Italia atipică și România autodepășindu-se. Am rezistat într-un meci cu un ritm foarte bun și am reușit una dintre cele mai bune partide din ultimii ani. Dacă după meciul cu Franța am convenit cu toții că am jucat cu teamă, la rezultat, de data aceasta am avut momente în care parcă am riscat în exces. Situațiile lor au fost parcă mai multe, dar ale noastre totuși mai clare. Nu știu dacă am văzut prea des o Italie atât de ofensivă și de vulnerabilă în același timp! A fost un joc de totul sau nimic pentru ei și s-au comportat ca atare. Pragmatici și echilibrați, de obicei, acum au fost avântați și entuziaști. Și-au construit tot jocul pe Toni și au centrat enorm pentru stilul lor obișnuit. Nu cred că se așteptau să le răspundem atât de bine. Să jucăm de la egal la egal cu ei, ditamai campionii mondiali. Am terminat meciul în jumătatea lor și asta spune foarte multe, cu atât mai mult cu cât pe final ei nu s-au remarcat decât prin faptul că au cerșit penalty-uri prin careul nostru. S-a terminat echitabil. Urmează Olanda și e clar că trebuie să facem tot posibilul să nu le oferim spațiile pe care le-am oferit italienilor. Îmi pun totuși o întrebare. Dacă ar trebui să jucăm din nou cu Franța, oare am juca în maniera în care am făcut-o în primul meci?
CURAJ
Posesie foarte bună în jumătatea adversă: 63,7%. Asta spune multe despre faptul că am știut să ieșim din momentele lor de presiune. Prezența lui Tamaș și a lui Raț la finalizare, cu șuturi excelente, spun foarte multe. Am tras mai mult ca ei la poartă. Raportul șuturilor este 16-10, 6-4 din ele pe spațiul porții.
REZISTENȚĂ‚
Din nou am alergat mai mult ca adversarul, 113,680 km, față de 111,476 km. Am făcut față cu brio ritmului impus de ei și am avut puterea să ieșim din momentele foarte grele la care am fost supuși.
SINCRONIZARE
I-am lăsat de șase ori în ofsaid pe italieni, ceea ce nu e deloc puțin. Asta spune multe despre felul cum lucrează la antrenamente defensiva noastră.
DURITĂ‚ȚI
Am faultat foarte mult, 23 de infracțiuni (doar 14 italienii) și din păcate am încasat și 3 cartonașe galbene, fapt ce nu poate constitui un motiv de laudă.
PRECIPITĂ‚RI
Am acordat cu prea mare ușurință cornere. Italienii au avut 12 lovituri de la colț. Din păcate, unul dintre aceste momente de joc ne-a fost fatal. Asta și pentru că încă pluteam după marcarea golului, atitudine pe care o echipă mare ca Italia nu a iertat-o. Pe de altă parte, am avut 5 cornere, dar din nou am pus probleme la astfel de faze.
NESIGURI PE FLANCUL DREPT
Privite în oglindă, cele două flancuri spun totul despre felul cum jucăm. Cele mai multe schimburi de mingi au fost câte 9 pase. Între Raț și Mutu, deci în față pe stânga, și între Florentin Petre și Contra, deci înapoi pe dreapta.
Lobonț
Providențial la trei-patru faze. A dat dovadă de curaj și de inspirație. Reflexele sale s-au evidențiat o dată în plus. A fost unul dintre cei mai buni oameni ai noștri.
Contra
După o primă repriză în care a cam fost pus în dificultate și din cauza incursiunilor lui Grosso, și-a mai revenit și, foarte important, a dus meciul bine din punct de vedere fizic. În plus, a fost inspirat la faza golului nostru, trimițând diagonala aceea excelentă din lovitură liberă.
Tamaș
Evoluție bună, dar a greșit la faza golului lor, când nu a ales cea mai bună soluție pentru a degaja mingea din fața porții. Păcat, pentru că incursiunile sale în atac și mai ales șutul de la distanță de la mijlocul primei reprize îl recomandau ca unul dintre cei mai buni.
Goian
A luat un „galben” stupid, iar din această cauză dereglează sistemul defensiv la partida cu Olanda. I se mai poate reproșa faptul că a pierdut majoritatea duelurilor aeriene cu Toni. A avut totuși câteva intervenții exacte din fața careului, cu atât mai mult cu cât a pierdut prin accidentarea lui Rădoi „scutul” din fața ultimei noastre linii.
Codrea
Poate cel mai bun jucător al nostru. A alergat cel mai mult, a reușit două pase filtrante pentru atacanți și, mai ales, a intervenit decisiv atât în fața fundașilor, dar și ca ultim apărător la una dintre cele mai periculoase faze ale italienilor.
Raț
A jucat în nota lui obișnuită, adică bine. A intrat în combinații cu Mutu pe fază ofensivă și nu a ezitat să tragă la poartă, dar nu a făcut-o deloc rău când a avut ocazia. În apărare l-a ajutat mult și pe Goian și a blocat suficient de bine cuplul Zambrotta – Camoranesi.
Rădoi
Începuse foarte bine acest joc. Din păcate a suferit acea accidentare foarte urâtă și ne va lipsi mult la meciul cu Olanda.
Chivu
Sigur pe el și exact. A limpezit jocul nostru la mijlocul terenului. Are evoluții constant bune și important e că îi rezistă umărul.
Florentin Petre
Probleme pe faza defensivă, atunci când l-a cam scăpat pe Grosso. A avut șansa de a fi erou pe final, când a șutat din interiorul careului, într-o fază în care, dacă nu ar fi ezitat, ar fi putut înscrie. De multe ori, izolat pe aripa noastră dreaptă.
Daniel Niculae
Dispus la efort, a alergat mult, dar pe alocuri haotic. Nu prea a ținut deloc mingea și a intrat prea rar în combinații. Are totuși meritul de a fi scos un penalty ce ar fi putut fi decisiv.
Nicolae Dică
Nu a intrat în ritmul susținut al partidei. A reușit prea puțin, raportat la așteptările tuturor de la el.
Nicoliță
Și-a făcut datoria în stilul lui. A fost trimis să aducă forțe proaspete pe banda noastră dreaptă și asta a făcut.
Cociș
Schimbare mai degrabă tactică. A jucat prea puțin pentru a putea fi analizat.
Mutu
În creștere față de meciul cu Franța. Speculant și abil la golul înscris, dar pripit la penalty. E singurul lucru care i se poate reproșa. S-a grăbit un pic. La experiența lui, trebuia să mai aștepte câteva secunde, să se concentreze mai mult. Faptul că a ratat… Asta se întâmplă oricărui fotbalist.
, antrenor Șahtior