Cum ratăm calificarea la** Euro 2016

Naționalele de juniori U17 ale României și Spaniei au început
ieri cu câte o victorie preliminariile pentru Campionatul European
din 2011. Plasate în aceeași grupă, ambele echipe au jucat ieri în
România, deși le desparte o lume de educație.

Între Buftea și Chiajna distanța se măsoară în ore atunci când
traficul sugrumă șoselele. Ieri, când România U17 a jucat la Buftea
cu puțin timp înainte ca Spania U17 să joace la Chiajna, distanța
s-a măsurat în ani.
În primul său meci din preliminariile pentru Europeanul de juniori
din 2011, România a învins Lituania cu 1-0 și a arătat că imagini
precum cea a umilinței recente de la Belgrad sunt probabile în
viitor. La nici 17 ani, fotbalistul român e învățat la echipa
națională că, la 1-0 pe teren propriu cu o echipă mediocră în față,
se joacă la rezultat, se trage de timp cu orice preț, chiar cu
intervenții la copiii de mingi, care sunt instruiți să le dea
tricolorilor secunde prețioase în plus. Tot la 17 ani, fotbalistul
român știe că la orice minge pierdută privirea se îndreaptă spre
arbitru, nu spre adversar. Tot de mici, jucătorii sunt obișnuiți să
fie corectați cu înjurături, preferabil cele venite de pe banca de
rezerve. După meci, presa e anunțată că băieții nu pot vorbi,
„pentru că nu pot digera un interviu așa de mici”.

Așa e educată generația 1992 a echipei naționale, cea care în 2016
va juca pentru calificarea la Campionatul European.

Decarul
Spaniei, fan Mutu
La 90 de minute după finalul
meciului României, Spania a început la Chiajna meciul cu Insulele
Feroe. Că s-a terminat 6-0 contează mai puțin, Feroe e un adversar
de la care și noi ne așteptăm să luăm toate punctele. În schimb,
Spania a arătat de ce o să fie și peste șase ani exact unde e acum,
adică sus.

La mai puțin de 17 ani, spaniolii aduși la Chiajna de la școlile de
fotbal ale lui Bilbao, Real Madrid și Barcelona au arătat că știu
lucruri pe care nu le-au aflat jucători de Liga I ajunși la 30 de
ani. Deși sunt încă niște puști, elevii lui Aitor Karanka au
reprodus ieri exact jocul de pase și inteligența care i-au adus
vara trecută titlul european Spaniei. Tot de puști, spaniolii au
știut că presing se face și la 6-0 cu Feroe, în speranța celui
de-al șaptelea gol.

După meci, spaniolii au avut voie să discute cu presa. Printre ei,
Rafael Alcantara, jucător de-al Barcelonei, ne-a explicat că în
Spania, spre deosebire de România, e în regulă să fie mândru că are
un tată faimos, ca Mazinho, campion mondial în 1994 cu Brazilia.
Numărul zece al ibericilor ne-a mai spus că e fan Mutu și că s-a
simțit incredibil când Guardiola l-a chemat să se antreneze cu
Messi și Henry. Sperăm că a digerat interviul.

Karanka:
„Toți pot fi Iniesta, Torres sau Raul”
Campion european cu Real Madrid, Aitor Karanka știe să-și prezinte
„marfa”. Întrebat dacă în lotul pe care îl are există vreun viitor
Iniesta sau Torres, selecționerul naționalei U17 a Spaniei a
replicat: „Cum să nu, avem în lot și un Iniesta, și un Torres,
chiar și un Raul. Sunt convins că toți vor ajunge la nivel mare”.
Karanka spune că Spania nu are nicio rețetă secretă pentru
creșterea juniorilor. „Secretul e munca. Rezultatele variază de la
o generație la alta. Acum ceva ani nu ne așteptam să fim campioni
europeni”.