Nu mă așteptam ca Răzvan Lucescu să demisioneze după eșecul din Bosnia. Nu sunt sigur nici că ar fi trebuit să o facă. După cum a vorbit însă la conferința de presă de ieri, poate că ar fi mai bine să plece. E cel puțin caz de paranoia.
Orice om rațional ar fi vorbit în situația lui Răzvan pe un ton calm. E ultimul care ar fi avut vreun motiv să se răstească, să fie agresiv, să acuze în stânga și-n dreapta. Selecționerul le nimerește tot invers: pe teren se apără când trebuie să atace, în discursul public atacă, deși logic ar fi să se apere.
„Sunteți puși pe atac”
Lucescu a început în forță, apărându-l pe un alt personaj care avea impresia că vine după o victorie în Bosnia, Torje: „Hai că înțeleg că sunteți puși pe atac și l-ați atacat pe săracul băiat”. Crezi că poți să-i motivezi pe jucători?, vine întrebarea. „Nu înțeleg ce întrebare este aceasta”, vine răspunsul, după care vin calculele de domeniul fantasticului: „Am încheiat o serie importantă afară, jucând în Belarus, Franța, Bosnia, urmează un meci acasă. Obținând victoria, se fac cinci puncte și vom fi la trei puncte de locul doi. Din momentul acesta vom juca noi acasă, și eventualele victorii asupra Bosniei, Belarusului, ne împing cu șanse foarte mari la obținerea locului doi”. Ce argumente avem că acasă batem? De unde avem șanse mari la locul doi, când și selecționerul credea necesar măcar un egal în Bosnia? Mai ales că și naționala Luxemburgului e descrisă de mai era un pic și credeam că e vorba măcar de Germania: „Întâlnim o echipă mică, dar care a făcut din faza defensivă o artă, sunt foarte agresivi, sunt șmecheri, vor juca de multe ori la intimidare”.
„Nimeni nu mai crede în patriotism”
Întrebat de demisie, răspunsul își pierde total logica: „Nu este vorba despre demisia mea, nu e vorba de un om, ci de o echipă națională, despre o națiune, despre un patriotism pe care cu toții ar trebui să-l avem. Nimeni nu mai crede în spiritul de patriotism. Își vede de treabă și atât”. Dar dacă e vorba chiar de demisie, de responsabilitatea fiecăruia, și nu de patriotism? Dacă suntem patriotici ne calificăm? Ar fi prea ușor.
Florescu vine pentru că a mai fost
Despre jucători, numai de bine. „Mutu a făcut ce trebuia, a alergat, a fost disponibil”. Poate trebuia să facă altceva, mai mult? Florescu e mai tare: nu e cel mai prost și vine la lot pentru că a mai fost! „Florescu a crescut mult într-un an, ar fi fost dificil ca într-un meci cu Bosnia să aducem unul cu două meciuri la echipa de club și apoi stă cinci rezervă. Florescu nu a fost cel mai prost de pe teren”. Stați liniștiți, avem strategie!
În fine, dacă vi s-a părut cumva că nu avem nicio strategie, stați liniștiți! Avem! „Există o întreagă analiză și strategie vizavi de o campanie, nu se referă la un singur meci. Noi am jucat trei meciuri în deplasare, urmând să evoluăm acasă pe final, mai pot fi rezultate indirecte care te pot avantaja. Am anticipat că va fi o grupă grea, sunt echipe din țările abia formate care au investit, au strategii, există o altă stare de spirit, nu numai de distrugere”. Pe scurt, strategia e clară: stare de spirit, nu distrugere, meciuri acasă-depasare și rezultate indirecte. Dar despre fotbal?
„La momentul acesta ce trebuia să fie la lot, a fost” Răzvan Lucescu
„Șansele rămân intacte, în situația în care noi câștigăm cu Luxemburg, venim la trei puncte de locul doi și jucăm acasă”, Răzvan Lucescu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER