La sud de Dunăre, Dimităr Penev e omologul lui Anghel Iordănescu. Cei doi au condus Generațiile de Aur ale Bulgariei și României la CM 1994, unde vecinii au încheiat mai sus decât noi, pe locul 4. Are 77 de ani, cu patru mai în vârstă decât ”Generalul”, și nu se ține atât de bine ca Iordănescu. E ușor gârbovit, vorbește sacadat, obosește repede și memoria îi mai joacă feste. Nu uită însă să-și tapeteze discursul cu câte o glumă sau un zâmbet. Are un colț dedicat în muzeul lui ȚSKA Sofia, club la care este un personaj-monument. Aici, povestim mai bine de un ceas despre Mondialele la care a participat ca jucător sau antrenor, despre fotbalul din cele două țări vecine, despre vedete. Iar antrenorul Generației de Aur a Bulgariei, Dimităr Penev, îi compară savuros pe Hagi și Stoichkov: ”Vă propun să le organizăm o întâlnire la graniță, să-i întrebăm și cu ce fete au umblat și câți fani au avut. Să se decidă între ei care a fost mai mare!”. O promisiune inedită: ”O să-l rog pe Hristo să nu le mai spună românilor «mamalicki, go home!»”.
Să începem cu finalul întâlnirii cu Penev. La Sofia e o zi însorită și, după dialogul purtat în fața camerei video, ne așezăm câteva minute la un pahar de suc pe terasa barului de lângă stadion, unde jupân e un fost ultras din galeria lui ȚSKA. E un dat uneori ca multe dintre replicile cele mai interesante să vină după ce microfonul se retrage. Penev nu face excepție. ”Puteți să le scrieți și pe astea, sunt lucruri adevărate!”, vine dezlegarea din partea lui gospodin Dimităr pentru a completa interviul și cu micile povești din spatele camerei.
Nevasta mea e din Ruse. Când ne-am căsătorit, mama îmi spunea că e româncă dacă e de la graniță. Am o fată și două nepoțele. Una a jucat tenis, cealaltă volei. Sunt și străbunic, pentru că fiecare nepoată are câte o fetiță. Am doar fete în familie. Toate sunt puțin românce dinspre soție, nu?”, Dimităr Penev pentru Prosport
Fostul tehnician trece și prin culisele legăturilor Hagi – Stoichkov. E omul care l-a descoperit și l-a promovat în tinerețe pe starul Bulgariei. ”Ne cunoaștem cu toți oamenii de fotbal români din generația mea. Cel mai bun prieten pot să spun că îmi este Hagi. Gica și Hristo erau nedespărțiți, ca doi frați. Am fost la petreceri cu ei prin Spania. Mai veneau Kostadinov, Trifon Ivanov. Când nu erau împreună, Hagi și Stoichkov se auzeau des la telefon. Vorbeau cu orele!”.
Revenim la startul întâlnirii cu cel mai faimos tehnician bulgar. Ține în mână o revistă a clubului, pe care o frunzărește minute bune, iar detaliile unor meciuri directe cu România nu le mai stăpânește ca-n tinerețe.
Bunăoară, evită să mai scormonească în jurul controversei de la Euro ‘96, când el însuși a insinuat la un moment dat că România s-a predat în fața Spaniei în ultimul meci, 1-2, facilitând calificarea ibericilor în dauna Bulgariei. Ocolește discret și subteranele de la Bulgaria – România 1-1, Sofia, 1991, în campania pentru Euro ‘92, când o valiză cu bani, purtată de impresarii Ioan Becali și Dan Alban, ar fi venit de la București pentru a-i îndupleca pe ”balgarski priateli” s-o lase mai moale.
Un oficial român a solicitat 50.000 de dolari ca să nu piardă meciul cu spaniolii și să ne înlesnească nouă accesul în sferturi. Dar România a cedat partida Spaniei”, Dimităr Penev, la sfârșitul anilor ‘90, despre România – Spania 1-2 la Euro 1996
Rămâne însă slalomul printre alte borne, cu răbdarea unui bunic pus la povești la gura sobei alături de picii care-i sorb fiecare silabă.
Domnule Penev, aș vrea să începem cu amintirile despre cele trei Mondiale la care ați participat ca jucător, 1966, 1970 și 1974. I-ați avut printre adversari pe Pele, Beckenbauer, Eusebio, Cruyff. O colecție de dueluri memorabile!
Sunt amintiri frumoase. Am avut atunci o echipă puternică, cu fotbaliști buni. Am ținut cont de un aspect important: să nu existe o divizare a grupului în funcție de cluburi. Să jucăm împreună pentru echipa națională. Nu trebuie vorbit doar despre Pele. Am amintiri și cu olandezii, cu Muller, Beckenbauer sau Garrincha. Fotbaliști mari, lideri ai unor formații puternice la nivel european și mondial. Dar trebuie subliniat și meritul antrenorilor, care au știut să formeze un colectiv bun, chiar o familie.
Întotdeauna am visat să ajung cât mai sus! Atât ca fotbalist, calitate în care am participat la trei Campionate Mondiale, cât și ca antrenor, la alte două-trei turnee finale. Visul meu s-a îndeplinit. Acum aș vrea ca România și Bulgaria să găsească puterea să repete rezultatele lor istorice, dar, pentru asta, ar trebui mai întâi să participe. Îmi doresc foarte mult să vedem din nou cele două țări la un European sau Mondial”, Dimităr Penev pentru Prosport
Pele a însemnat, cu siguranță, un capitol aparte. Ați suferit mult împotriva lui?
Un duel între fotbaliști începe cu mult timp înainte de a se întâlni pe teren. Începe chiar din vestiare. Un jucător trebuie să respecte indicațiile tehnico-tactice ale antrenorului. Dacă face acest lucru, iar pe gazon își respectă adversarul, are șanse mari să se descurce bine. Eu am fost fundaș, Pele – atacant. Obiectivul meu era să apăr poarta, să-l împiedic să înscrie. El trebuia să mă depășească, folosindu-se și de pasele primite de la coechipieri. Împotriva lui Pele am jucat atât meciuri amicale, cât și oficiale.
Și ați pierdut de fiecare dată!
Am pierdut, dar trebuie să avem în vedere că toată planeta asta știe cine era Pele sau Garrincha. Același lucru e valabil și dacă ne mutăm în Europa, unde vorbim despre Beckenbauer, Muller, Cruyff. Bulgaria, la fel, a avut însă fotbaliști foarte buni: Yakimov, Penev, Bonev și mulți alții.
Ați jucat împotriva lui Pele și Cruyff, pe Maradona l-ați avut adversar, pe bancă, în 1994. Cum arată ordinea în top 3 al acestor giganți?
E dificil să propui o ierarhie, când toți cei enumerați erau o clasă peste colegii de echipă. Totuși, dacă trebuie să fac un top, l-aș pune în frunte pe cel care a înscris cele mai multe goluri. Este greu să aleg, cum la fel de greu e să aleg pe cineva din Bulgaria – Yakimov, Asparuhov și mulți alții.
Prin urmare, Pele number one?
E greu de spus asta, anii sunt diferiți, meciurile – la fel. Este treaba unor specialiști sau a jurnaliștilor să facă un astfel de clasament. Eu, unul, mi-am spus părerea. În Bulgaria – Yakimov, în lume – Pele și Cruyff. Ar trebui să avem un caiet, în care să scriem cel puțin 20 de nume, dar întotdeauna se ajunge la acest Top 3.
De-a lungul anilor, fotbaliști talentați au apărat onoarea Bulgariei în tricoul echipei naționale. Sunt jucători de la Lokomotiv, Slavia, Levski, ȚSKA, Botev Plovdiv, Cerno More. În aceste cluburi a existat o selecție continuă, o dezvoltare, ceea ce a dus la posibilitatea ca antrenorii să aibă de unde alege”, Dimităr Penev pentru Prosport
Ați înfruntat de trei ori România ca antrenor, ați învins de două ori, plus o remiză. La 1-1, în 1991, și la 1-0, în 1996, au rezultat meciuri cu mari discuții de culise. Acceptați să le detaliem?
Vorbim despre meciuri disputate cu mult timp în urmă. Amintiri sunt, ne-am confruntat și la nivel de cluburi, și la naționale, dar România a fost întotdeauna în fața Bulgariei. De fapt, noi eram undeva la 30% în spatele României. Așa cum spuneam, am jucat în competiții europene, intercluburi sau naționale, iar problema noastră întotdeauna a fost ”ce o să facem cu vecinii”. Prognozele se fac însă înaintea meciurilor, după aceea apelăm la statistică. E ceea ce voi analizați, fiindcă cifrele spun multe.
Fotbalul din România și din Bulgaria e într-un perpetuu declin. Ce credeți că se întâmplă?
În urmă cu ceva timp, cluburile din Balcani reprezentau o concurență mare pentru echipele din Europa. Acum, vorbind despre meciurile la care mă uit, există un pas înapoi din partea noastră, și în România, și în Bulgaria. Asta are legătură cu succesiunea generațiilor și cu faptul că mulți fotbaliști străini vin să evolueze în Bulgaria. Nu știu cum e în România, dar aici sunt 50% jucători din alte țări, mulți sosiți din zonele sudice. Pentru ei, adaptarea e mai dificilă în decursul unui singur sezon, astfel încât nu-și pot arăta de la început calitățile. Practic, nu prea știu unde se află. E greu pentru ei, e greu pentru antrenori!
Cu mare plăcere aș sta pe banca Bulgariei la un meci între Generațiile de Aur dintre cele două țări vecine. Am mai participat la astfel de întâlniri. Dar voi, jurnaliștii, ar trebui să luați inițiativa, aveți contactele necesare”, Dimităr Penev pentru Prosport
Povestiți-ne începuturile relației cu Stoichkov, pe care l-ați descoperit și l-ați promovat!
Pe Hristo îl cunosc de când era la juniorii lui Maritsa Plovdiv. A trecut apoi la Harmanli, eu antrenam la Haskovo Dimitrovgrad. Am jucat un meci de cupă. Atunci a câștigat Stoichkov, cu un gol marcat din penalty. Eu sunt motivul pentru care a ajuns la ȚSKA. L-am remarcat și l-am invitat apoi să vină la Sofia în sezonul următor. Am început împreună acolo. Îmi aduc aminte lucrurile astea, n-am cum să le uit!
Era dificil să strunești un ”nebun” precum Hristo?
Personalitatea lui e comparabilă cu a lui Cruyff. Ei au și lucrat împreună. Am multe povești cu Hristo, majoritatea plăcute. Când cunoști un om și-i remarci calitățile fotbalistice, trebuie să-i explici direct și clar ce dorești de la el, ce așteptări ai. În același timp, trebuie să-l ajuți să se dezvolte, să-i detaliezi cum să îndeplinească cerințele tale. Să-l susții. Știți că fanii iubesc astfel de jucători, pe Hristo, pe Pele, pe Cruyff.
Hagi și Stoichkov sunt buni prieteni. I-am întâlnit împreună de multe ori. Amândoi sunt fotbaliști mari, cu suflete mari. Nu am stat însă lângă ei să asist la discuțiile lor personale sau pe unde au deviat, dacă au făcut-o”, Dimităr Penev pentru Prosport
Cine a fost mai mare: Stoichkov sau Hagi?
Nu aș putea spune, pentru că ar trebui să adăugăm la această evaluare și amănunte separate: cu cine au jucat, cu ce fete au umblat, câți fani au avut. Îmi cereți să-i evaluez din punct de vedere al caracterului, dar, în afară de asta, mai sunt și alte elemente de luat în seamă. Sunt la același nivel. Dar vă propun să le organizăm o întâlnire la graniță și să-i întrebăm pe ei ce cred despre problema asta. Să decidă între ei, de față cu mine!
Dacă mă sună Hristo zilele astea, o să-i spun că am vorbit despre el. Și o să-l rog să nu le mai spună românilor «mamalicki, go home!». Promit! Jucător mare, cine nu-l place?”, Dimităr Penev pentru Prosport
Mai țineți legătura cu Hristo?
Amintirile noastre nu se uită. Când are posibilitatea și vine în Bulgaria, ne întâlnim. Mai puțin ne auzim la telefon. Avem mulți prieteni comuni, care, după ce discută cu el, mă sună pe mine. Hristo stă în SUA, tot timpul este în mișcare, o persoană destul de ocupată. Fizioterapeutul de la ȚSKA, Hristo Zaprianov, tot timpul vorbește cu el. Și îmi transmite toate informațiile despre Stoichkov. Hristo încă mă întreabă: „Bătrâne, ce mai faci?”. Și îi răspund: „Dar tu, bătrâne Stoichkov, cum ești?”.
Ați fost un antrenor dur? Mai loveați și cu pumnul în masă?
Ca antrenor, trebuie să creezi un grup, în care să existe unitate. Greșeli individuale apar, dar, când colectivul e legat, acesta preia erorile și le corectează. Mă refer la greșeli individuale de pe teren sau din afara lui. Antrenorul nu poate să controleze singur tot, dar are dreptul să ia ultima decizie, pentru că a trecut poate prin astfel de momente în trecut. Din „curtea” unui jucător, lucrurile par simple, dar antrenorul trebui să se descurce cu caractere diferite. Să lucreze cu deschidere, să aibă o relație de prietenie cu vestiarul, deși atitudinea asta este înțeleasă uneori greșit de unii fotbaliști.
E dificil să duci pe umeri aura aceasta de antrenor al secolului în Bulgaria?
De ce să fie greu, din moment ce ai avut realizări deosebite în carieră, iar ceilalți ți-au recunoscut meritele și te respectă? Ar fi bine să putem însă ajuta antrenorii mai tineri în alegerile pe care le fac. Spun asta pentru că nu sunt puține cazurile – atât în trecut, dar și astăzi! – când tehnicienii ascultă sfaturile unor șefi, iar echipa trimisă pe teren poate să fie greșită.
Ce mesaj le-ați transmite lui Anghel Iordănescu și lui Hagi, care a câștigat ultimul titlu în România cu o echipă de puști?
Felicitări! Asta în primul rând! Apoi, le urez multă sănătate și fericire, ei au oferit fotbalului mult din propriul lor spirit. Sper să apară cineva capabil să ne repete succesele, atât în Bulgaria, cât și în România. Să fie ajutați în proiectele lor și să ne abținem să-i criticăm, pentru că timpul schimbă fotbalul, sportul și oamenii.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER