Elveția, țara trenurilor

Este păcat să fii în Elveția și să nu mergi cu trenul. Pe lângă faptul că vezi țara, este și foarte convenabil.

Elveția e o țară destul de mică și plină de autostrăzi. Ai zice că nu există motiv să circuli cu altceva decât cu mașina. Mai ales pentru localnici, al căror venit face accesibilă și cumpărarea unui automobil și restul cheltuielilor cu el.

Inutilitatea cuvântului „aglomerație“ este probabil una din cauzele inexistenței limbii elvețiene, sub această denumire. Nu cred să știe cum se cheamă nici acel instrument fără de care noi nu ne imaginăm traficul: claxonul. Posibil ca aici să fie trecut la opționale. Așa că mersul cu mașina poate fi chiar relaxant! Uau! Și totuși, există inconveniente. Parcările sunt scumpe, noțiunea de parcare gratuită nefiind valabilă decât departe de zona centrală. De asemenea, prețul benzinei: în Elveția a ajuns la doi franci litrul, adică aproximativ 1,3 euro. La acestea, pe timpul Euro se adaugă altă inconveniente. În jurul stadioanelor accesul e practic interzis, parcările fiind rezervate de UEFA. Colac peste pupăză, ca spectator meciul fără bere e ca nunta fără lăutari. Așa că te cam bate gândul să lași mașina acasă.

Partea bună e că și dacă stai într-un sat din vârful muntelui ai o bună alternativă: trenul. Într-o zi am verificat exact plecarea aproape din vârful muntelui, unde se află cantonamentul Franței, la Basel, unde era meciul de deschidere. Pe site-ul companiei feroviare helvete afli variantele. Mie mi-a picat bine una cu trei schimbări. Pare o nebunie pentru noi, dar toate legăturile au venit la minut, pe exact peronul indicat pe site, fie că a fost vorba de tren regional, rapid, intercity sau ICE! Uau, din nou. Despre confortul și curățenia din vagoane, nici n-are rost să mai scriu. Partea proastă e că nici alternativa nu e ieftină, dar ce e ieftin în Elveția? Noroc că posesorii de bilete la meciuri se pot deplasa spre și dinspre orașul partidei gratuit în ziua respectivă. Iar pentru ziariști e gratuit tot transportul în comun în Austria și Elveția, în toată luna iunie.

Infrastructura căilor ferate e impresionantă. În Elveția circulă zilnic între 8.000 și 9.000 de trenuri, care transportă 860.000 de pasageri și 220.000 de tone de marfă în fiecare zi.

Cine a zis că transportul feroviar nu e profitabil? Compania elvețiană de căi ferate este a patra ca mărime din țară, având 27.400 de angajați și un profit net de aproximativ 50 de milioane de euro în 2007. Deși garniturile par destul de goale (când nu sunt meciuri), probabil acest lucru se întâmplă pentru că sunt multe. Elveția deține recordul european de călătorii cu trenul: fiecare cetățean a făcut în medie 44 de drumuri cu SBB în 2007, o treime din populație având abonamente și călătorind regulat cu transportul public. Rețeaua feroviară a Elveției are aproximativ 3.000 de km, cu 5.873 de poduri și 307 tuneluri. Și urmează un record mondial: 154,7 milioane de km de cale ferată au fost parcurși în 2007, echivalentul a 90 de trenuri care trec zilnic pe absolut toată rețeaua.

Pentru Euro 2008, există un abonament care costă aproximativ 250 de euro și include transport nelimitat în toată luna iunie în Elveția. Compania feroviară a pregătit 3.400 de călătorii speciale în plus pentru Euro, în special pe timp de noapte. O garnitură „Campionii Europei“ face legătura zilnic între Zürich și Viena, via Innsbruck și Salzburg.

E greu să spui vreodată că Euro e mai spectaculos decât un Mondial.

Culorile sunt mai vii acolo, nebunia e mai mare, lumea e mai multă. Dar, dacă sunteți genul care preferați valoarea în fața exotismului, atunci Euro e sărbătoarea maximă. Și sărbătoarea continentală e colorată, dar în nuanțe mai blânde și mai puțin excentrice decât Mondialul. Oricum, austriecii și elvețienii ar putea să fie mulțumiți că țările lor nu organizează vreun CM, că n-ar mai fi avut loc prin orășelele lor idilice. Oricum, pozele din pagina asta arată partea mai exotică a lui „mister Euro”. Și, după cum vedeți, nu stă rău deloc nici la capitolul ăsta.

Asta înseamnă principiul „mingea sau omul”. Chiar dacă Milan Baros are toate șansele să nu mai fie sex-simbol după meciul acesta

Implorarea divinității e o idee care poate da rezultate. Portughezilor chiar le-a ieșit

Viitorul Elveției la Euro se vede prost. Și nu e vorba numai de design-ul ochelarilor.
Să sperăm că băieții din imagi­nea de jos nu se pregătesc să se răzbune pe jucătorii naționalei lor pentru prestația de la Euro

Când echipa lor pierde, unii suporteri se bat, alții beau, alții pleacă acasă. Cehoaica din imagine nu pune atâta patimă