EMO – Lacrimi de fericire sau de bucurie?
Ziua de ieri a început cu emoții, a continuat cu tensiune și s-a terminat cu lacrimi. De bucurie sau tristețe, granița e atât de mică.
Mare comunicat mare! Euro 2008 a ajuns la jumătate – acum vreo două zile, dar ăsta e doar un detaliu tehnic – iar domnu’ Platini a simțit că avem nevoie de părerea lui despre primele 16 meciuri.
Trec direct la partea care ne interesează: „Tactica defensivă nu s-a văzut nicăieri!“ Bun, deci România – Franța nu l-a văzut, deși era în tribună. Ceva mai jos: „Arbitrii conduc aceste meciuri rapide și energice bine“. Na poftim, n-a văzut nici România – Italia… Sper că aseară nu s-a uitat nici la Franța – Italia, și tot egal s-a terminat. Chiar 0-0 dacă puteți rezolva, domnule Platini! La ora la care Jurnalul e citit, s-ar putea să fiu deja în România, dar la ora la care (trebuie) să scriu încă mă rog să batem Olanda și nu mă pot gândi la altceva, nu pot să scriu de Muzeul Olimpic. Dar suntem în Elveția. Unde, bineînțeles, plouă, așa că s-a dus și ultima posibilitate să se adeverească ce gândește multă lume: „Bravo mă, uite ce vacanță plătită au ziariștii ăștia!“ Ei bine, așa vacanță de vară le doresc și eu celor care ne bănuiesc că suntem în concediu aici: 12 grade când e cald, ceață și ploaie fără sfârșit, care nu provoacă inundații doar pentru că e deal sau munte peste tot și apa o ia la vale. Soarele iese atât de rar, încât să confirme că vara a trecut cumva în ziua când noi eram pe drum spre Elveția. Mai că ne doream uneori să terminăm cât mai repede concediul – inclusiv astfel aventura naționalei – și să ne întoarcem acasă, dar când vezi frica de pe fața italienilor și francezilor, ba chiar invidia unora, n-ai cum să nu speri chiar la finală, fie el turneu final găzduit și de Groenlanda.
Pun punct aici acestei file de Jurnal, cu speranța că mâine voi fi sunat de colegii din redacție nu ca să vin la lucru, ci ca să-mi spună, eu fiind tot în „vacanță“ datorită calificării României: „Ai un sfert de pagină reclamă și trebuie să dai până la ora 10, facem 32 de pagini!“