EURO ne-a vindecat de frică și ce bine ne stă bărbați! Kosovo – România 0-3 după un meci gestionat inteligent și matur de tricolori, în care Dennis Man a luminat revenirea lui Mircea Lucescu!

Naționala României e acum un elev întors de la Olimpiada unde a depășit toate așteptările. Nu se mai calificase de ani buni, nu mai trecuse de „județeană”, sub presiunea standardului impus de părinții și bunicii eminenți cândva. Dar a făcut-o în 2024, ba chiar a venit acasă cu un soi de diplomă, semnată de strigătele milioanelor de români fericiți.

Acum îl așteaptă o teză kosovară, să spunem că la geografie. Orice notă mică azi anulează seninul verii, pentru că noi suntem o familie cruntă de generații, nu-i așa? Profesorul pregătirii reușite pentru Olimpiadă a fost înlocuit cu un venerabil profesor universitar doctor în fotbal. Întrebarea: putem face performanță iar chiar dacă azi se caută capitalele pe google maps și nu cu harta la subraț?

După decenii în care l-au așteptat „ca pe americani” pe Mircea Lucescu, cei mai mulți români sunt convinși că da. Argumentul ar fi că fotbalul și geografia sunt aceleași, oricând și oricum. Apropo de geografie: când Mircea Lucescu încheia primul mandat ca selecționer al României, nici Kosovo, nici Lituania, adversarele noastre din grupă, nu existau pe hărți ca țări independente.

Cu Zhegrova e jale, dar am devenit experți în răbdare

Destul despre Mircea Lucescu, profesorul e nou, elevul e același. Nici n-avea cum să fie diferit. Mâna lui „Il Luce” o să se vadă pe parcurs, nicidecum la Priștina, nu se pune problema de așa ceva, abia și-a cunoscut jucătorii. Apoi, cu ce să schimbi și, mai ales, de ce? Un 4-1-4-1 cu toți băieții din „Generația de Suflet”. Ține de arta progresului să păstrezi ce e bun, iar Mircea Lucescu e înțelept și știe asta.

Sub fluierăturile kosovare de la imnul nostru începe lupta. Căci fotbal nu e. Adversitate, îndârjire, Niță boxează lateral centrarea nervoasă a lui Rashica, lansat peste linii. Simți clar că tricolorii au depășit niște bariere mentale importante în drum spre turneul final din Germania și mai ales acolo. Cum-necum, avem o luciditate încrezătoare, chiar și când ne remediem erorile.

Man și Stanciu trag din afara careului, puternic, dar pe portar. Când Drăgușin ezită iar Asllani îi fură mingea și o zbughește în careu, vine Marius Marin și-l plachează la limită. Problema e însă Zhegrova. Care dansează cu noi de gât, nonșalant. Bine că și neproductiv.

La cutie, la cutie și apoi efervescență de Parma

Muriqi își ia în serios rolul de pivot, pune mingea cu capul spre Rashica, acesta plasează moale, însă Drăguș îl imită din poziție similară. Răbdăm, fără panică, venim totuși de la Olimpiadă și n-au de ce să ne sperie prea multe la Priștina. Dincolo de Zhegrova și de schimbările de direcție ale kosovarilor, destul de lente, ambiția lor nu e calibrată spre claritate iar calitatea le e împărțită inegal.

Scapă Dennis Man, trece mingea de pe stângul pe dreptul și înapoi, zăpăcește băieții masivi în albastru, într-o diagonală deja clasică pentru el. Șutul lui e suficient de parșiv cât să se cunune cu mâinile moi ale lui Muric. Ce fază de Serie A și câtă liniște e la Priștina acum!

Amuțiți, jucătorii lui Foda nu înțeleg nimic nici din faza următoare. Construcție Man – Mihăilă, cu schimbare de locuri, efervescență de Parma pe fondul căreia Dennis scoate genial înspre Vali: șutul fără preluare duduie în bară! Intrăm la vestiare stăpâni.

Echilibrați și serioși, am arătat că ne-am obișnuit cu locul 1!

Și ieșim cu o abordare mult mai dezinvoltă, de așteptat. Același Man se aruncă în careul advers, all-in de parcă și-ar spune: „marchez sau scot penalty”! E agățat, sentința VAR îl aduce pe Răzvan Marin la 11 metri. Mijlocașul tricolor bate cu sete și cu încredere! 2-0 la Priștina pentru România, n-a trecut nici măcar o oră de joc!

Previzibil, se aruncă peste noi kosovarii, dar asta le ia și ultimul dram de concentrare. Mihailă lovește iar bara, de data asta după un voleu și vine rândul transversalei! Fotbalul nostru, hoțesc și eficient, dar 100% fotbal, bate ostilitatea lor seacă. Intră pe teren și cunoștințele noastre, Krasniqi și Rrahmani dar, fără să fim trufași, am dobândit un echilibru al gestionării provocărilor cu miză mare.

Simți starea aceea că putem juca trei zile și tot nu ne învinge reprezentativa asta. Simți o siguranță crescută din provocările de până la EURO 2024 și mai ales din ce s-a întâmplat cu Ucraina, cu Belgia, cu Slovacia, chiar și cu Olanda. EURO i-a făcut bărbați! Iar promovarea în Serie A a completat la Man și Mihăilă.

Obișnuința cu locul 1, în preliminarii, în grupa de la turneul final, e o obișnuință de care ne era dor și care setează în mentalitate un standard râvnit și atât de greu de obținut. Arătăm ca o echipă care nu se mai mulțumește cu altceva!

Drăguș e alert și profită cu plasament inspirat de respingerea disperată a lui Muric după șutul lui Mihăilă. Kosovo e prăbușită și îi dăm atâtea câtă merită potrivit prestației ei: 3-0!

Surâs după 38 de ani

După 38 de ani, Mircea Lucescu revine cu surâs pe banca României. Victoria la trei goluri din Kosovo se traduce minunat: doar un accident al istoriei ne mai poate face acum să ratăm câștigarea grupei de Liga Națiunilor. Jucăm acasă returul cu Muriqi & co., mai avem dueluri în dublă manșă cu Lituania și Cipru. A fost doar prima bătălie, dar cea mai grea și am tranșat-o fără concesii.

Teza kosovară? Floare la ureche, deși era greu de prezis asta. Ne-am respectat statutul dobândit în vară. De-aici încolo, mutăm granițele visării pe noi continente. Harta lumii e făcută, până la urmă, doar din decizii omenești.