EXCLUSIV | Ianis Hagi nu are nici laptop, nici calculator: „Părinții mi-au spus că nu-mi trebuie la vârsta mea”. Interviu cu fiul „Regelui”, căpitan la naționala U17, calificată la Turneul de Elită

Are 15 ani și 10 luni, dar a fost deja lăudat de oamenii din fotbal și numele său apare des atunci când vine vorba de un transfer la Barcelona sau Galatasaray. Poartă, meci de meci, un nume greu pe tricou, căruia îi adaugă un „junior” la final. Ianis Hagi, fiul „Regelui”, cel care a debutat la începutul lunii septembrie la echipa mare a Viitorului, a reușit la începutul acestei săptămâni, din calitate de căpitan al naționalei, să califice echipa sub 17 ani la Turul de Elită. A acceptat interviu cu ProSport la sosirea în țară și a dezvăluit faptul că visează în fiecare noapte că evoluează pentru o echipă mare din Europa. Ianis a vorbit și despre tatăl său, dar și despre felul în care este văzut de restul colegilor de la Academie.

„Nu pot să spun eu că sunt cel mai talentat jucător al acestei generații”

ProSport: Ianis, naționala sub 17 ani a reușit calificarea la Turul de Elită chiar la debutul într-o competiție oficială. Cum ai rezuma succesul?
Ianis Hagi: A fost o experiență foarte bună din punct de vedere fotbalistic. Am jucat meciuri internaționale, a fost primul nostru turneu oficial, ne-a fost capul numai la partide, la fotbal. Și, așa cum s-a văzut, ne-am întors cu o calificare.

I-ați oferit lui Răducioiu un cadou frumos la plecare. Este cunoscut faptul că acesta va părăsi naționala. Vă pare rău că se încheie acești doi ani cu el pe banca tehnică?
Normal că ne pare rău. Ne-am atașat de el, dânsul s-a atașat de noi. Dar acum viața merge înainte, nu poți să faci nimic. O să vină un antrenor nou, iar noi tot ce putem să sperăm este că vom colabora la fel de bine și cu el. Adică să fie de la bună la foarte bună, să avem rezultatele pe care le-am avut și cu domnul Răducioiu.

Crezi că ești cel mai talentat jucător din această generație?
Nu știu, nu pot să răspund la această întrebare. Nu pot să spun eu dacă sunt cel mai talentat. Sunt mulți talentați. Fiecare, dacă e la naționala României, e cel mai bun pe acel post din țară.

Cu tatăl tău ai vorbit după ce ați reușit să obțineți calificarea din Andorra?
Normal. Am vorbit și cu mama, și cu tata, și cu bunica, cu toată lumea. M-au felicitat și colegii de la Academie. Familia era bucuroasă pentru mine, noi eram fericiți. A fost ceva de-a dreptul extraordinar.

Când erați la turneul de calificare, a apărut zvonul conform căruia Barcelona ar fi vrut să te transfere, dar nu a putut din cauza interdicției impuse de UEFA…
Nu știu nimic despre asta.

Ce ar însemna pentru tine să fii jucătorul unei echipe precum Barcelona?
Eu visez în fiecare seară să ajung la o echipă cât mai mare din Europa. Acum nu știu ce o să-mi rezerve viitorul, dar eu sper să ajung la o echipă bună, să joc la un nivel înalt.

Ianis Hagi a fost curtat de marile echipe din Europa și speră ca, în viitor, să joace la cel mai înalt nivel. Căpitanul echipei sub 17 ani spune că nu s-a lovit de probleme din cauza faptului că tatăl său este finanțatorul Academiei

Dau bine cu ambele picioare. Simt bine și dreptul, dar și stângul. Nu am nicio preferință
Ianis Hagi, căpitan naționala U17

„Nu am calculator. Mi-au spus părinții că nu îmi trebuie așa ceva la vârsta mea”

Ianis, tu ce faci în timpul liber? Ai așa ceva?
Școală, după aceea odihnă, apoi antrenament. Seara îmi fac lecțiile.

Nu te joci pe calculator, nu ești dependent de telefon? Majoritatea adolescenților din ziua de astăzi sunt conectați la tehnologie, mereu prezenți pe rețelele de socializare...
Laptop nu am, calculator nu am. Am doar telefon, pe care stau din când în când.

De ce nu ai calculator?
(râde) Mi-au spus părinții că nu îmi trebuie la vârsta asta să am așa ceva. Știu că e ciudat, dar poate că cei care stau mereu să se joace pe calculator nu sunt atât de serioși cu acest domeniu. Eu încerc să fac performanță, mă axez pe singurul lucru pe care l-am visat de mic și sper să devină realitate la un moment dat.

Citești? Ai astfel de activități?
(râde) Normal că citesc. Când am teme sau la școală. Bine, și în timpul liber câteodată, dar… Ce să zic? Citesc două, maximum trei cărți pe an.

Ai fost vreodată îndrăgostit?
(pune capul în pământ) Nu pot să răspund la această întrebare. Nu pot.

Nu ai vrut, când erai mai mic, să faci altceva în afara de fotbal?
Nu, nimic. Fotbalist am vrut mereu să fiu.

Te mai uiți peste pozele din trecut, când aveai doar câțiva ani și tatăl tău te ținea de mână pe marile stadioane din țară și din afară?
Da. E ciudat. Uneori, când ajung în anumite locuri, îmi amintesc secvențe.

„Nu mă gândesc la ce a făcut tata sau la cum a făcut el anumite lucruri”

Simți presiune că tatăl tău a făcut performanțe mari de-a lungul carierei sale de fotbalist? Ți-e teamă că nu te vei putea ridica niciodată la nivelul lui?
Nu. Dar nici nu mă gândesc la acest lucru. Îmi văd de treaba mea, îmi văd de cariera mea, nici nu mă gândesc la ce a făcut tata sau cum a făcut el anumite lucruri, să ajung la fel ca el. Fiecare are drumul lui, chiar dacă e copilul sau nepotul lui Hagi. Nu sunt două persoane care să aibă același drum și să ajungă la fel. Cariera ți-o faci cu mâna ta.

La Academie cum ești văzut de colegii tăi? Sunt reticenți cu tine pentru că tatăl tău este finanțatorul ei? Simți că antrenorii te tratează altfel?
Nu. Ei mă respectă, eu îi respect pe ei, antrenorii la fel. Așa am fost eu educat, așa au fost și colegii mei. Nu avem conflicte care nu își au rostul. Nu mi s-a întâmplat nici cel mai mic lucru.

Tu ai văzut cum se manifestă tatăl tău la meciurile Viitorului (foto sus): țipă foarte mult la jucători, le dă indicații constant, se enervează dacă aceștia nu le respectă. Tu cum ai reacționa dacă ai juca pentru echipa mare și ar avea același comportament și cu tine?
Orice antrenor țipă la jucători. Dacă aș juca și ar țipa la mine, ar însemna că are dreptate și trebuie să îl ascult. Poate nici să nu fie tata, poate să fie oricine în locul lui și eu tot o să-l ascult, că el vede altfel jocul de pe margine.

Ți se pare că sunt așteptările prea mari pentru această generație din care faci parte și căreia îi ești căpitan?
Eu nu simt nicio presiune. Nu mă gândesc la ce se scrie prin ziare despre mine. Sunt sigur că la un moment dat o să fie o generație care o să depășească recordul pe care l-a avut cea din ’94. De asta sunt făcute recordurile: să le dobori. Că o să fie generația mea, că o să fie cea care acum abia lovește mingea, nu știu.

Sunt prea mic să promit ceva. Sunt departe de asta. Nu știu ce îmi rezervă viitorul
Ianis Hagi, căpitan națională U17