„Familia este cea mai mare realizare”
Chivu va juca azi cel de-al 65-lea meci în echipa națională. Căpitanul primei reprezentative și-a început aventura sub tricolor în urmă cu fix zece ani, la un amical în Cipru. Nu împlinise încă 19 ani.
Cristi, acest jubileu poate fi o motivație în plus pentru tine la meciul cu Ungaria?
Evoluția mea la echipa națională nu ține de aniversări sau toane. Indiferent că am jucat un amical sau un meci oficial în tricoul naționalei, eu am pus întotdeauna dorință, voință, inimă și suflet. Să nu-mi cereți pronosticuri cu Ungaria, că nu dau.
Se spune că, de fapt, cariera ta a început cu acel gol cu Anglia, de la Euro 2000…
Nu-i adevărat. Pentru mine, cel mai frumos moment a fost debutul cu Cipru. Atunci mi-am împlinit visul de a juca alături de idolii mei din copilărie, Hagi, Gică Popescu, Dan Petrescu. Nimic nu poate fi mai frumos ca debutul.
Ești mulțumit de ce ai realizat în acești zece ani la echipa națională?
Mi-am clădit unele visuri, am avut și frustrări, în special din faptul că am ratat câteva calificări și nu am putut duce mai departe ștafeta. Am fost întotdeauna împins din interior de dorința de a face lucruri importante, pentru națională, pentru oameni, pentru fotbal.
S-a spus că v-ați pierdut motivația…
Nu-i adevărat, dar nu a avut cine să ne apere atunci când am fost acuzați.
Se împlinesc zece ani și de când ai plecat la Ajax. Hai să rememorăm momentele importante ale carierei tale. Nu ți-a fost teamă să pleci atât de tânăr în străinătate?
Nu am avut nicio strângere de inimă, deși eram un copil care s-a trezit într-o nouă realitate, altă cultură, alt sistem. În primele cinci luni am locuit într-o cameră de hotel, dar eram conștient de oportunitatea de a juca la o echipă mare, de a învăța fotbal.
Cât de greu ți-a fost să te impui la Ajax?
Mi-a fost greu, pentru că veneam dintr-un campionat cu un sistem care nu mă avantaja. Tocmai de aceea am fost trimis la început la echipa a doua. Am avut apoi șansa de a se accidenta un coleg și așa am ajuns titular. După aceea nu m-a mai scos nimeni din echipă.
Este un loc bun în care un jucător poate să crească?
Da, școala olandeză este una extraordinară, toate echipele au aceleași principii. Eu m-am acomodat bine pentru am știut ce vreau.
Au mai fost însă jucători români care au eșuat la Ajax…
Nu e vorba doar de români, au fost și străini care nu s-au adaptat. Nu contează că dacă ești un jucător valoros automat te poți și acomoda cu un anumit stil.
A urmat perioada Roma… O nouă etapă în cariera ta. Ce s-a schimbat față de Olanda?
În Olanda te înveți cu disciplina, forța de muncă. În Italia te obișnuiești cu stresul, presiunea, miza unor meciuri importante. Într-un sezon, din 38 de partide 34 sunt adevărate finale.
Ai devenit mai versat?
Nu aș spune mai versat, ci mai concentrat. Dacă nu ești conectat la joc 90 de minute, te poate costa.
La Roma ai avut și cele mai mari probleme de sănătate din carieră…
Așa este, cea mai gravă problemă. O fractură de metatarsiene care m-a ținut opt luni pe tușă. Au fost mai multe greșeli, ale mele, ale doctorilor, ale celor care s-au ocupat de recuperarea mea. După opt luni de cârje, practic reînveți să mergi…
Care este cea mai puternică amintire a ta de la Roma?
Multe, dar cea mai importantă este că am câștigat un prieten adevărat, pe Pietro Chiodi (n.r. – un om de afaceri italian care colaborează și cu Gică Popescu).
Au fost patru ani la Ajax, tot atâția la Roma. Urmează patru ani și la Inter?
Mai am trei ani de contract, iar la Milano mă simt cu adevărat împlinit. În primul rând pentru că am câștigat titlul în Italia, unul dintre visele mele de fotbalist.
Se vede diferența față de celelalte echipe unde ai jucat?
Diferența se vede la banii investiți. La Ajax nu se investește mai deloc, mai mult se vinde. La Roma există o limită de buget. Inter investește pentru a câștiga trofee.
Care este diferența între Chivu de la 19 ani la Chivu de acum?
Chivu de acum are o familie, cea mai mare realizare a mea de până acum. Sunt mai matur și am învățat să accept ceea ce sunt. Adică o persoană publică.
Te consideri un idol?
Poate profesional. Eu sunt Cristi Chivu, un jucător din naționala de fotbal a României, care a plecat la 18-19 ani de acasă pentru a nu mai depinde de nimeni. Asta mi-am dorit, să am banii mei și să-mi ajut familia, nu să mă ajute ea pe mine.
Meciul de tineret Andorra – România este în direct la Sport.ro de la 18.30
Â