George Florescu (26 de ani) a plecat spre Rusia imediat după jocul de la Minsk, dar l-a ajuns din urmă valul contestărilor după egalul cu Belarus (0-0). Mijlocașul României și al echipei Alania Vladikavkaz este dezamăgit de acuzele care i se aduc, de presiunea care se pune pe echipa națională, dar spune că nu va renunța la prima reprezentativă.
George, așteaptă prea mult lumea de la tine? Nu de la mine, ci de la numărul 10. Suporterii doresc probabil un număr 10 care să fie omul de creație, de geniu, cel care dă ultima pasă sau rezolvă meciul de unul singur. Eu sunt doar un mijlocaș central care joacă în modulul 4-4-2 și care face ambele faze, cu accent pe partea defensivă.
Vrei să spui că sarcinile tactice care ți se dau îți limitează exprimarea pe teren? Ai vrea să joci mai ofensiv? Nu, pentru că eu joc la echipa națională ce mi se potrivește cel mai bine. Acesta sunt eu, fotbalistul George Florescu. Accentuez acest lucru pentru că nu vreau să fiu comparat cu nimeni.
Te deranjează că ești comparat cu Hagi? Eu nu sunt Hagi, asta trebuie să înțeleagă toată lumea. Da, nu-mi plac comparațiile și trebuie să se știe că nici măcar nu mi-am dorit eu tricoul cu numărul 10. Nici Răzvan Lucescu nu cred că împarte numerele de pe tricou. Echipamentul a fost făcut de federație, după o posibilă echipă de start, cu numere de la 1 la 11. Numărul 10 a ajuns la mine. Ce să fac, să-l refuz? „Eu nu sunt nici măcar Dorinel Munteanu” Dă-ne un exemplu de mijlocaș central de care te-ai apropia ca profil, ca joc… Sincer, dacă stau să mă gândesc bine, nici nu găsesc unul care să fi avut un profil identic cu al meu sau cu care m-aș putea asemăna. Dorinel Munteanu juca un pic mai defensiv, în fața apărării. Avea alte sarcini, contribuia la deschiderea jocului. Tibi Ghioane e mult mai ofensiv. De aceea nu-mi plac comparațiile, pentru că ele creează așteptări.
Te deranjează că ești contestat de anumiți oameni din fotbal? Nu vreau să răspund nimănui, nu fac bine dacă încep un război. Nu îmi place ce se întâmplă în România, vizavi de toate scandalurile, cu atacuri între jucători, conducători. Nu înțeleg de ce s-a ajuns la situația asta.
Oamenii sunt dezamăgiți după începutul poticnit din preliminarii… Credeți că noi nu suntem dezamăgiți de rezultatele cu Albania și Belarus? Ne gândim însă că am făcut două meciuri bune, în care ne-am creat ocazii și nu le-am dat șanse adversarilor. Belarus nu a avut niciun șut pe spațiul porții. Toți se gândesc la „Generația de Aur”, care câștiga detașat cu echipele mici, deși și în acea perioadă mai erau rateuri.
„Presiunea ne afectează”
Te-ai gândit, după aceste atacuri, să nu mai vii la echipa națională? Nu, categoric. Astfel de gânduri nu au apărut în mintea mea. Atât timp cât un jucător este convocat la națională, nu contează care, este obligatoriu să se prezinte. Tu cum vezi atmosfera din lot? Unii spun că este excelentă, alții că sunt probleme… Este foarte bună. S-a creat un colectiv unit și toată lumea se înțelege foarte bine. Păcat de presiunea care se pune permanent pe această națională, pentru că invariabil te afectează. Nu știu cine dorește acest lucru, dar dacă naționala merge bine, tot fotbalul ar avea de câștigat.
Ce facem cu Franța? Este important să nu pierdem, chiar dacă adversarul nostru direct la calificare pare a fi Bosnia. Șansele nu s-au diminuat dramatic. Era mai bine să avem patru puncte acum, dar această grupă va fi una echilibrată până la finalul campaniei.
3 meciuri a jucat până acum George Florescu la echipa națională, pentru care a marcat un gol
„Mi-e teamă de bombe!”
George Florescu a semnat la începutul lui 2010 un contract pe doi ani cu Alania Vladikavkaz (prima ligă din Rusia), legându-și astfel temporar existența de un oraș unde atentatele sunt la ordinea zilei. Pe 9 septembrie, orașul din Osetia de Nord a fost zguduit de un atentat terorist. Un sinucigaș a detonat o cantitate mare de explozibil în piața centrală, în urma lui rămânând 16 morți și peste 100 de răniți. George Florescu a ajuns în Vladikavkaz la două ore după masacru. „Pe 7 septembrie am jucat la Minsk, pe 8 am dormit la Moscova. Piața centrală nu este un loc pe care să-l frecventez”, spune mijlocașul tricolor. Spectrul atentatelor îi dă însă frisoane lui George: „Evident că mi-e teamă, mă gândesc la siguranța mea. Pe de altă parte, astfel de atentate se pot petrece oriunde”.
Fascinat de misterele din „Codul lui Da Vinci”
George Florescu (26 de ani) iese din tiparul fotbalistului modern. Nu are fițe, nu caută să iasă în evidență, este un familist convins și, pe deasupra, citește. „Am fost atras o perioadă de clasicii ruși. Ultima carte citită din seria aceasta a fost Anna Karenina. Acum sunt fascinat de cărțile lui Dan Brown, «Codul lui Da Vinci» și «Simbolul Pierdut», care m-au făcut să-mi pun întrebări legate de religie. Chiar am început să caut alte cărți de istorie care să aibă legătură cu temele lansate în cele două cărți”, a mărturisit mijlocașul Alaniei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER