Florescu: ‘Nu renunț la națională! Lumea să înțeleagă că nu sunt Hagi’

George Florescu (26 de ani) a plecat spre Rusia imediat după
jocul de la Minsk, dar l-a ajuns din urmă valul contestărilor după
egalul cu Belarus (0-0). Mijlocașul României și al echipei Alania
Vladikavkaz este dezamăgit de acuzele care i se aduc, de presiunea
care se pune pe echipa națională, dar spune că nu va renunța la
prima reprezentativă.

George, așteaptă prea mult lumea de la
tine?
Nu de la mine, ci de la numărul 10. Suporterii doresc probabil un
număr 10 care să fie omul de creație, de geniu, cel care dă ultima
pasă sau rezolvă meciul de unul singur. Eu sunt doar un mijlocaș
central care joacă în modulul 4-4-2 și care face ambele faze, cu
accent pe partea defensivă.

Vrei să spui că sarcinile tactice care ți se dau îți
limitează exprimarea pe teren? Ai vrea să joci mai
ofensiv?
Nu, pentru că eu joc la echipa națională ce mi se potrivește cel
mai bine. Acesta sunt eu, fotbalistul George Florescu. Accentuez
acest lucru pentru că nu vreau să fiu comparat cu nimeni.

Te deranjează că ești comparat cu Hagi?
Eu nu sunt Hagi, asta trebuie să înțeleagă toată lumea. Da, nu-mi
plac comparațiile și trebuie să se știe că nici măcar nu mi-am
dorit eu tricoul cu numărul 10. Nici Răzvan Lucescu nu cred că
împarte numerele de pe tricou. Echipamentul a fost făcut de
federație, după o posibilă echipă de start, cu numere de la 1 la
11. Numărul 10 a ajuns la mine. Ce să fac, să-l refuz?

„Eu nu sunt nici măcar Dorinel Munteanu”

Dă-ne un exemplu de mijlocaș central de care te-ai apropia ca
profil, ca joc…
Sincer, dacă stau să mă gândesc bine, nici nu găsesc unul care să
fi avut un profil identic cu al meu sau cu care m-aș putea asemăna.
Dorinel Munteanu juca un pic mai defensiv, în fața apărării. Avea
alte sarcini, contribuia la deschiderea jocului. Tibi Ghioane e
mult mai ofensiv. De aceea nu-mi plac comparațiile, pentru că ele
creează așteptări.

Te deranjează că ești contestat de anumiți oameni din
fotbal?
Nu vreau să răspund nimănui, nu fac bine dacă încep un război. Nu
îmi place ce se întâmplă în România, vizavi de toate scandalurile,
cu atacuri între jucători, conducători. Nu înțeleg de ce s-a ajuns
la situația asta.

Oamenii sunt dezamăgiți după începutul poticnit din
preliminarii…
Credeți că noi nu suntem dezamăgiți de rezultatele cu Albania și
Belarus? Ne gândim însă că am făcut două meciuri bune, în care
ne-am creat ocazii și nu le-am dat șanse adversarilor. Belarus nu a
avut niciun șut pe spațiul porții. Toți se gândesc la „Generația de
Aur”, care câștiga detașat cu echipele mici, deși și în acea
perioadă mai erau rateuri.

„Presiunea ne
afectează”

Te-ai gândit, după aceste atacuri, să nu mai vii la echipa
națională?
Nu, categoric. Astfel de gânduri nu au apărut în mintea mea. Atât
timp cât un jucător este convocat la națională, nu contează care,
este obligatoriu să se prezinte.

Tu cum vezi atmosfera din lot? Unii spun că este excelentă, alții
că sunt probleme…
Este foarte bună. S-a creat un colectiv unit și toată lumea se
înțelege foarte bine. Păcat de presiunea care se pune permanent pe
această națională, pentru că invariabil te afectează. Nu știu cine
dorește acest lucru, dar dacă naționala merge bine, tot fotbalul ar
avea de câștigat.

Ce facem cu Franța?
Este important să nu pierdem, chiar dacă adversarul nostru direct
la calificare pare a fi Bosnia. Șansele nu s-au diminuat dramatic.
Era mai bine să avem patru puncte acum, dar această grupă va fi una
echilibrată până la finalul campaniei.

3 meciuri a
jucat până acum George Florescu la echipa națională, pentru care a
marcat un gol

„Mi-e
teamă de bombe!”

George Florescu a semnat la începutul lui 2010 un contract pe doi
ani cu Alania Vladikavkaz (prima ligă din Rusia), legându-și astfel
temporar existența de un oraș unde atentatele sunt la ordinea
zilei.
Pe 9 septembrie, orașul din Osetia de Nord a fost zguduit de un
atentat terorist. Un sinucigaș a detonat o cantitate mare de
explozibil în piața centrală, în urma lui rămânând 16 morți și
peste 100 de răniți. George Florescu a ajuns în Vladikavkaz la două
ore după masacru. „Pe 7 septembrie am jucat la Minsk, pe 8 am
dormit la Moscova. Piața centrală nu este un loc pe care să-l
frecventez”, spune mijlocașul tricolor. Spectrul atentatelor îi dă
însă frisoane lui George: „Evident că mi-e teamă, mă gândesc la
siguranța mea. Pe de altă parte, astfel de atentate se pot petrece
oriunde”.

Fascinat
de misterele din „Codul lui Da Vinci”

George Florescu (26 de ani) iese din tiparul fotbalistului modern.
Nu are fițe, nu caută să iasă în evidență, este un familist convins
și, pe deasupra, citește. „Am fost atras o perioadă de clasicii
ruși. Ultima carte citită din seria aceasta a fost Anna Karenina.
Acum sunt fascinat de cărțile lui Dan Brown, «Codul lui Da Vinci»
și «Simbolul Pierdut», care m-au făcut să-mi pun întrebări legate
de religie. Chiar am început să caut alte cărți de istorie care să
aibă legătură cu temele lansate în cele două cărți”, a mărturisit
mijlocașul Alaniei.