„E altfel la națională, ceva mai greu decât la echipa de club”, spune Vătăjelu înainte să se așeze pe canapeaua din holul hotelului naționalei. Răspunsul său vine ca o consecință a ochilor mari pe care îi faci atunci când vezi că apărătorul de 21 de ani al celor de la CS U Craiova strânge puțin din dinți atunci când este rugat să nu mai stea în picioare. Te gândești pentru câteva secunde la cum ar fi reacționat Vătăjelu la un antrenament al lui Thomas Neubert, dar alungi repede imaginea din minte, preferând să îl compătimești pe jucătorul care a venit din Liga a 2-a în cantonamentul naționalei lui Victor Pițurcă.
Nu se aștepta nici el să fie chemat în stagiul de pregătire din Elveția. ‘Mi-a spus președintele clubului că am fost convocat la lot. Nu mi-a venit să cred, am crezut că e o glumă. Apoi mi-am sunat părinții, le-am zis că nu mă vor mai vedea pentru o săptămână, că mă duc la națională. A fost o senzație de nedescris. Acasă, când am început să îmi fac bagajul pentru a veni la Mogoșoaia, la reunire, mă mai gândeam din când în când că o să sune telefonul și cineva o să mă întrebe cum de am putut să cred că am fost chemat la naționala mare’, povestește Vătăjelu atunci când este întrebat de reacția pe care a avut-o când a aflat că va face parte dintr-un lot în care se mai află Raț, Marica, Maxim, Chiricheș, Bourceanu și Tătărușanu, jucători pe care Vătăjelu i-a văzut până acum doar la televizor.
Surprinde atunci când, în loc să își creeze o imagine de tip dur și cu tupeu, așa cum ai crede că este un puști de 21 de ani, preferă să fie sincer: „Mi-au tremurat picioarele înainte de primul antrenament. Îmi simțeam și inima cum bate tare, dar am tras aer în piept și m-am liniștit„. Speră ca selecționerul să îl folosească pentru câteva minute în cele două amicale pe care naționala le are programate în cantonamentul din Elveția. La 21 de ani și pe un post pe care Latovlevici nu se va mai întoarce în timpul mandatului lui Victor Pițurcă, Vătăjelu speră să primească o șansă.
În țară, am fost la film cu naționala înainte să venim în Elveția. Nu am văzut mai nimic din el, am stat constant pe telefon să aflu ce se întâmplă la meciul Craiovei. Mai avem nevoie de un egal și de o afiliere și gata, venim în Liga I! Bogdan Vătăjelu, fundaș CS U Craiova
Fericit că nu a avut bani în București
Bogdan Vătăjelu a început să joace fotbal la insistențele bunicului său: „Loveam orice minge vedeam. Deja se săturaseră ai mei să înlocuiască lămpile din casă. Mai mult decât atât, eram genul ăla de copil care, deși avea cinci mingi, când vedea o alta pe stradă, o voia și pe aia”. Nu este un fotbalist tipic, iar de acest lucru te convingi atunci când vorbește despre familie. Bunicul l-a ajutat constant, la fel și părinții. Au reușit, din salarii modeste, să îl întrețină în București, atunci când Steaua avea echipa a doua, iar Vătăjelu câștiga lunar 200 de lei, bani care nu îi ajungeau să trăiască în Capitală: „Din fericire. Nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi avut bani în București. Sigur nu mai eram persoana de acum. Banii, atunci când îi ai prea devreme, te schimbă. Și în rău”.
Are un singur regret legat de familie și anume că sora lui, mai mică decât el cu doi ani, nu a beneficiat de aceeași încredere și de același sprijin pe care Vătăjelu le-a primit constant, încă de la șase ani. Atunci când ambii copii s-au găsit în domenii sportive, iar banii păreau să ajungă doar pentru un singur echipament și un singur cantonament, ales a fost fundașul stânga în detrimentului surorii: „Merita mai mult. De fiecare dată când iau salariul sau mă mai duc pe undeva, primul lucru pe care îl fac e să îi cumpăr câte ceva. Țin enorm la ea”.
Maturitatea cu care vorbește și gândește este surprinzătoare. Asta nu-l împiedică să mărturisească faptul că a devenit dependent de tehnologie, că nu se vede dezactivându-și contul de Facebook, că adoră să pescuiască, dar că nu mai dispune de timp pentru una dintre cele mai răbdătoare activități pe care le cunoști și că s-ar uita la filme în toate cele 24 de ore ale zilei. Deși deloc echilibrată balanța acum, respiri ușurat că Vătăjelu are încă activități specifice unui puști de 21 de ani.
A citit Feodor Dostoievski de trei ori
Vătăjelu pare puțin introvertit și ghinionist în cantonamentul din Elveția, unde stă singur în cameră din cauza faptului că Tănase a răcit, iar medicul a decis să-l țină departe de restul jucătorilor. Reușește să te convingă însă rapid că are șanse bune să reușească în carieră: „Sunt o persoană credincioasă, mă rog în fiecare seară. Când mă duc acasă, urc cu mama un deal de doi kilometri pentru a ajunge la o biserică. Așa am fost crescut”.
Nu își caută cuvintele, ci vin singure, dar lasă de înțeles că școala a fost întotdeauna pe locul trei, după fotbal și după familie. Examenul de Bacalaureat nu a apucat încă să îl dea. În fiecare an, Vătăjelu răspunde „prezent” convocărilor la naționalele mici. Dar e hotărât să nu rămână doar cu dorința de a reuși să obțină diploma la care țin mai mult părinții decât el. „În timpul liber, îmi place să citesc. , de Dostoievski, este cartea mea preferată. Am citit-o de trei ori”, te surprinde din nou fundașul celor de la CS U Craiova. Pentru a câta oară, nu mai ții minte.
Știi doar că, la finalul interviului, atunci când Victor Pițurcă trece pe lângă canapeaua pe care Vătăjelu s-a chinuit puțin pentru a se așeza, atunci când selecționerul întreabă zâmbitor dacă a fost bine, singurul răspuns potrivit ți se pare a fi „Da, mulțumim că l-ați chemat la națională”.
Vreau ca la finalul cantonamentului să îmi semneze toți jucătorii tricoul de la națională. Nu o să uit niciodată primul meu cantonament! Bogdan Vătăjelu, fundaș CS U Craiova
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER