Hagi: „Înaintea meciului cu Ungaria din ’99, am mâncat numai miere și iaurt”. Au trecut 15 ani de la prima victorie a României cu maghiarii, tinerii de azi ar trebui să-i dea „google it”

Au trecut mai bine de 15 ani de la cea mai importantă victorie reputată de România în cele 21 de întâlniri pe care le-a avut până acum cu Ungaria. Meciul de pe 5 iunie 1999, de pe Ghencea, are o însemnătate aparte, pe care, de exemplu, actuala generație de adolescenți nu o poate înțelege decât dacă efectuează un „google it” pe internet. Cei care „au prins” meciul îl pot localiza în timp între momentul în care fostul arbitru Zotta, acum șef la Brașov, a fost alergat pe teren de actualul președintele LPF, Gino Iorgulescu, și nunta fastuoasă a lui Gheorghe Popescu, fostul căpitan al Barcelonei.

E greu de crezut că au trecut atâția ani de la acea seară magnifică de pe stadionul din Ghencea, când România, resuscitată de revenirea spectaculoasă a lui Gheorghe Hagi, a învins cu 2-0 Ungaria. 63 de ani așteptaseră românii această victorie, 63 de ani pe parcursul cărora, în toate întâlnirile cu maghiarii, tricolorii fie luaseră bătaie (uneori, la scoruri astronomice), fie smulseseră egaluri.

Echipa României din meciul cu Ungaria, de pe 5 iunie 1999: Lobonț – Dan Petrescu, Filipescu, Gh. Popescu, Nanu – Fl. Petre, Gâlcă, Hagi (’46 I. Lupescu), D. Munteanu – V. Moldovan (’61 I. Ganea), Ad. Ilie (’87 Gh. Craioveanu)

„A fost ceva incredibil. Îmi amintesc că în toată săptămâna dinaintea meciului cu Ungaria am mâncat numai miere și iaurt (n.r. – rețetă pe care Hagi a folosit-o și înaintea meciurilor de la Cupa Mondială din SUA 1994). Voiam să am capul limpede, să mă concetrez la ce aveam de făcut. Vedeam deja fazele, driblingurile pe care urma să le fac. Și în repriza pe care am jucat-o pot să spun că mi-a ieșit totul, fără greșeală. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din carieră”, a spus Gheorghe Hagi (49 de ani) la o discuție fără driblinguri printre amintiri, pentru că tot vine meciul cu Ungaria.
Mulți încearcă să compare revenirea lui Sănmărtean la națională cu cea a lui Gică din 1999. „Nu e cazul. Lucian e un jucător foarte bun, într-o formă excelentă, iar în astfel de meciuri ai nevoie de jucători ca el. Creează superioritate numerică, are pase decisive, poate ajuta mult echipa pe spații reduse. Nu ar fi o surpriză să fie titular,” a pus un stop perfect, la firul ierbii, Gică Hagi.

În 1999, Hagi a revenit în echipa națională după ce, într-o emisiune realizată de Adrian Păunescu, fusese convins de acesta să renunțe la retragere. 100 de oameni l-au așteptat în fața Antenei 1 pe Hagi în acea noapte.  La reunire, „Regele” a pozat pentru ProSport cu tricoul naționalei. Psihologic, Ungaria era deja învinsă. Românii s-au bătut pentru bilete când au văzut că revine căpitanul  

„Când mi-a zis de mama și de tata, gata, mă cucerise”

Dacă dăm timpul înapoi să ne oprim în 1999, nu ar trebui să o facem doar fix pe data de 5 iunie, ziua meciului cu Ungaria, ci mai devreme, în seara zilei de 16 mai. Până atunci Hagi era retras de la prima reprezentativă. Meciul cu Croația, din „optimile” Cupei Mondiale 1998, fusese ultimul. Ulterior, succesiv, Boloni și Pițurcă se rugaseră de cel mai bun fotbalist al „Generației de aur” să revină. Dar ce n-au reușit cei doi selecționeri, a realizat poetul Adrian Păunescu. La emisiunea pe care o realiza atunci, „Meciul meciurilor”, el l-a făcut pe Hagi să se răzgândească. Păunescu plănuise acest lucru și știa cum să-i zgândărească sentimentele fotbalistului. „M-a convins în momentul în care mi s-au cântat acele versuri (n.r. – „Acum tricolorul îți cere să vii/ În numele mamei și-al tatălui tău”) despre părinți. Eu eram în doliu, că murise și mama și… ce mai? M-au atins la coarda sensibilă, mă cuceriseră și am acceptat. Dar nu știam dacă mă vrea Pițurcă. El a intrat atunci prin telefon și m-a convocat”, a recunoscut fostul mare fotbalist, care nu își mai amintește pe cine a avut coleg în cameră. „De obicei, stăteam cu cine e nou. Nu mai știu dacă a fost Lobonț atunci sau Nanu”, a completat el. Portarul de la AS Roma era atunci la primele convocări și spunea că îi va face patul lui Hagi dacă va sta cu el în cameră. ProSport l-a indicat atunci pe Nanu drept coleg de cameră al lui Hagi.

Nu credeam înaintea emisiunii că e posibil să-l întorc pe Hagi. Dar știam că trebuie să încerc. Era acel sentiment de zădărnicie amestecată cu speranță

Adrian Păunescu, poet (n.1943-d.2010). Declarație acordată pentru ProSport în 1999.

România era ]n acel moment pe locul 2 în grupă, după Portugalia, și nu-și permitea vreun pas greșit, pentru că Ungaria îi sufla în ceafă. Hagi n-a jucat decât în prima repriză pentru că Hrutka l-a accidentat la umăr. Dar scorul fusese stabilit cât a jucat el, 2-0, goluri Adrian Ilie și Dorinel Munteanu. „Regele” jucase fabulos, așa cum își planificase. Driblinguri, diagonale de 40 de metri, pase cu exteriorul și plecări explozive. După partidă, Hagi a fost purtat pe brațe de colegi și aplaudat în picioare de 25.000 de oameni și chiar dacă spusese înainte de joc că va fi meciul de retragere pentru el, căpitanul naționalei a dus campania de calificare până la capăt și a jucat și la Campionatul European din 2000.

După victoria cu Ungaria, Ștefan Nanu și-a purtat colegul de cameră pe umeri, ajutat și de ceilalți tricolori

124 de meciuri în echipa națională a României are Gheorghe Hagi și a reușit 35 de goluri pentru prima reprezentativă. E golgheterul all-time al naționalei, alături de Adrian Mutu

   Imagini furnizate de Antena 1 din timpul emisiunii realizate în mai 1999 de către Adrian Păunescu. Fiul poetului a cântat versurile care l-au emoționat până la lacrimi pe Hagi: