După ce l-a anunțat pe Mircea Sandu că renunță la echipa națională, Răzvan Lucescu s-a refugiat în sânul familiei. „Nu vrea să discute cu nimeni, e greu de luat legătura cu el”, spun apropiații lui Răzvan. În locul fostului selecționer, ProSport a discutat cu antrenorul Mircea Lucescu.
Domnule Lucescu, a procedat bine Răzvan că a plecat? Eu nu pot să spun dacă a fost bine sau rău. Trebuie să-i respectăm decizia și dorința. Nu e de mirare însă la cum a fost tratat. L-au atacat și l-au bălăcărit ca berberii încă din prima clipă, după acel 1-1 cu Franța. Mai apoi l-au abandonat toți. A fost singurul care a crezut că putem bate Bosnia. El și băieții lui. Luați declarațiile șefilor din ultima săptămână și veți vedea. Poate fi o lecție pe care o transmite un băiat ca Răzvan celorlalți. Una de demnitate. El a spus că batem Bosnia la București și apoi se retrage, lăsând naționala cu șanse de calificare. V-a cerut sfatul înainte de a lua decizia? Da, însă eu nu l-am sfătuit să demisioneze de la națională. I-am spus doar că, dacă va pleca, să plece afară. Mi-a răspuns că va rămâne însă în țară să demonstreze că este bine pregătit profesional. Cum a făcut-o și înainte, la Rapid, cu o calificare în sferturile Cupei UEFA, cu două Cupe câștigate, cu două campionate pierdute în ultima rundă. Sau la Brașov.
„Regretele sunt tardive”
Sunt oameni care încep să-l regrete, mai ales după victoria cu Bosnia… E tardiv. Trebuiau să-l susțină atunci când avea nevoie. Meciul cu Bosnia a fost unul superb, bine pregătit, dar cel mai mult m-a impresionat reacția extraordinară a suporterilor.
Rămânea dacă era mai mult susținut de federație? Aici nu e vorba de un om sau de federație. E vorba de tot ce s-a scris, de oamenii cu interese din jurul naționalei, care nu au făcut decât să înjure pe la emisiuni. Nu e ușor să construiești într-un astfel de climat și să-i faci pe băieții tăi să fie alături de tine. Băieții au fost extraordinari că nu l-au abandonat.
Credeți că va mai avea șansa de a antrena vreodată la națională? Nu știu. Tot ce pot să spun este că experiența de la națională îi va prinde bine în carieră.
Răzvan și-a închis telefoanele, refuză dialogul… Vă dați seama ce a fost în sufletul lui de a făcut pasul acesta! Eu am trecut prin așa ceva, când m-au dat afară Ceaușescu și ai lui după 4-0 cu Austria. După ce construisem o echipă extraordinară. Eu nu aș fi renunțat niciodată, dar m-au dat afară. El a renunțat pentru că a promis că se lasă după victoria cu Bosnia. A fost singurul care a crezut în ea. „O invidie generală incredibilă!”
Se poate spune că lasă o echipă așezată? A lăsat echipa cu șanse de calificare la turneul final. A format o echipă într-un moment greu, dar nimeni nu a analizat cu profesionalism situația. Însă toată lumea i-a cerut demisia… Ați uitat cum scria pe manșeta unui ziar că mai sunt nu știu câte zile din mandatul lui Răzvan Lucescu? O invidie generală incredibilă!
Nu e frustrant pentru un antrenor să formeze o echipă și să lase pe altul să ia meritele, în cazul în care naționala se califică la turneul final? Nu e frustrant. Asta am făcut și eu. În 1990 erau 11 jucători de la Dinamo, plus ceilalți care au debutat cu mine la națională la 18 ani. Sperăm ca naționala să se califice și să aibă și Răzvan satisfacția că a contribuit la acest succes.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER