„Il Luce” susține că fiul său a fost împins să plece!** „Le-a dat o lecție de demnitate”

După ce l-a anunțat pe Mircea Sandu că renunță la echipa
națională, Răzvan Lucescu s-a refugiat în sânul familiei. „Nu vrea
să discute cu nimeni, e greu de luat legătura cu el”, spun
apropiații lui Răzvan. În locul fostului selecționer, ProSport a
discutat cu antrenorul Mircea Lucescu.

Domnule Lucescu, a procedat bine Răzvan că a
plecat?
Eu nu pot să spun dacă a fost bine sau rău. Trebuie să-i respectăm
decizia și dorința. Nu e de mirare însă la cum a fost tratat. L-au
atacat și l-au bălăcărit ca berberii încă din prima clipă, după
acel 1-1 cu Franța. Mai apoi l-au abandonat toți. A fost singurul
care a crezut că putem bate Bosnia. El și băieții lui. Luați
declarațiile șefilor din ultima săptămână și veți vedea. Poate fi o
lecție pe care o transmite un băiat ca Răzvan celorlalți. Una de
demnitate. El a spus că batem Bosnia la București și apoi se
retrage, lăsând naționala cu șanse de calificare.

V-a cerut sfatul înainte de a lua decizia?
Da, însă eu nu l-am sfătuit să demisioneze de la națională. I-am
spus doar că, dacă va pleca, să plece afară. Mi-a răspuns că va
rămâne însă în țară să demonstreze că este bine pregătit
profesional. Cum a făcut-o și înainte, la Rapid, cu o calificare în
sferturile Cupei UEFA, cu două Cupe câștigate, cu două campionate
pierdute în ultima rundă. Sau la Brașov.

„Regretele sunt
tardive”

Sunt oameni care încep să-l regrete, mai ales după victoria
cu Bosnia…
E tardiv. Trebuiau să-l susțină atunci când avea nevoie. Meciul cu
Bosnia a fost unul superb, bine pregătit, dar cel mai mult m-a
impresionat reacția extraordinară a suporterilor.

Rămânea dacă era mai mult susținut de
federație?
Aici nu e vorba de un om sau de federație. E vorba de tot ce s-a
scris, de oamenii cu interese din jurul naționalei, care nu au
făcut decât să înjure pe la emisiuni. Nu e ușor să construiești
într-un astfel de climat și să-i faci pe băieții tăi să fie alături
de tine. Băieții au fost extraordinari că nu l-au abandonat.

Credeți că va mai avea șansa de a antrena vreodată la
națională?
Nu știu. Tot ce pot să spun este că experiența de la națională îi
va prinde bine în carieră.

Răzvan și-a închis telefoanele, refuză
dialogul…
Vă dați seama ce a fost în sufletul lui de a făcut pasul acesta! Eu
am trecut prin așa ceva, când m-au dat afară Ceaușescu și ai lui
după 4-0 cu Austria. După ce construisem o echipă extraordinară. Eu
nu aș fi renunțat niciodată, dar m-au dat afară. El a renunțat
pentru că a promis că se lasă după victoria cu Bosnia. A fost
singurul care a crezut în ea.

„O invidie generală incredibilă!”

Se poate spune că lasă o echipă așezată?
A lăsat echipa cu șanse de calificare la turneul final. A format o
echipă într-un moment greu, dar nimeni nu a analizat cu
profesionalism situația. Însă toată lumea i-a cerut demisia… Ați
uitat cum scria pe manșeta unui ziar că mai sunt nu știu câte zile
din mandatul lui Răzvan Lucescu? O invidie generală
incredibilă!

Nu e frustrant pentru un antrenor să formeze o echipă și să
lase pe altul să ia meritele, în cazul în care naționala se
califică la turneul final?
Nu e frustrant. Asta am făcut și eu. În 1990 erau 11 jucători de la
Dinamo, plus ceilalți care au debutat cu mine la națională la 18
ani. Sperăm ca naționala să se califice și să aibă și Răzvan
satisfacția că a contribuit la acest succes.