Imnul

Cu ocazia meciului cu Franța, tricolorii au învățat imnul național. Iată jumătatea plină a egalului plictisitor. Au repetat și apoi au răcnit din toți rărunchii: „Deșteaptă-te, române!”

Parcă Bănel era în contratimp: ori n-are ureche muzicală, ori sărise o strofă. Zic doar citind pe buze și oricum n-are a face. Ai noștri s-au prezentat onorabil la această parte a meciului. Totuși, pe principiul „îi dai un deget și îți ia toată mâna”, fotbaliștii au învățat și ei un imn și acum vor să-l schimbe. Că-i cam plictisitor, că ar merge ceva mai ritmat, că-i cam lung și nici versurile nu mai inspiră pe nimeni. Un „pe ei, pe mama lor!” te umple de energie mai mult decât strigarea actuală la deșteptare. Față de o vioară, un bas puternic face inima să bată mai tare și picioarele să fugă mai repede. Anton Pann e varză.

Micul Mozart ne poate face iar capitala un Mic Paris cu o bucățică de Marseillaise la refren. El oricum folosește un sample de ici de colo în creațiile sale. De urmărit ce au învățat fotbaliștii în meciul cu Italia. La urma urmei, roșu, galben și albastru?! O sorcovă.