„Indiferent dacă pierzi sau câștigi, trebuie să bei”. Cum a legat religia alcoolului vestiarul Irlandei de Nord: „Eram atât de beat, încât am urinat pe piciorul colegului meu în holul hotelului”

Naționala Irlandei de Nord, viitoarea adversară a României din preliminariile Euro 2016, nu are decât trei calificări la turneele finale de Campionat Mondial sau European. În spatele performanțelor slabe stă și o cultură a excesului de alcool, încetățenită la mijlocul anilor 1990. Keith Gillespie, jucător cu 86 de selecții în naționala nord-irlandeză povestește în autobiografia sa, How Not To Be A Football Millionaire, despre excesele din cantonamente, dar și episoade grotești, cum ar fi cel în care a urinat pe piciorul unui coechipier, chiar în holul hotelului unde erau cazați

• Pentru prima oară în istoria participărilor în preliminariile pentru un turneu final, Irlanda de Nord a debutat cu trei victorii în această toamnă: 2-1 cu Ungaria, 2-0 cu Insulele Feroe și 2-0 cu Grecia
• Gillespie, fost jucător la Manchester United, Blackburn sau Newcastle, povestește întâmplări incredibile din cantonamentele echipei nord-irlandeze de la mijlocul anilor 1990

„Dacă ne-am califica la Euro 2016, am deveni eroi. Ar fi o mândrie, am fi din nou în prim-plan. Ar fi excelent mai ales pentru țară, pentru că am avut campanii presărate cu durere, suferință și rezultate slabe. Cred că am fi legendele fotbalului nord-irlandez”, spunea, în urmă cu câteva zile, fundașul nord-irlandez Aaron Hughes pentru cotidianul englez The Times. Și, probabil că are dreptate. Naționala nord-irlandeză nu s-a calificat niciodată în istorie la un Campionat European și are doar trei prezențe la Cupă Mondială, ultima în 1986, când a pierdut în grupe cu Spania (1-2) și Brazilia (0-3), smulgând o remiză cu Algeria (1-1).

În actuala campanie de calificare, nord-irlandezii au început cu trei victorii în trei meciuri pentru prima dată în istorie și au o șansă mare la calificare, în cazul unui rezultat pozitiv vineri, contra României. Explicația lui Hughes? „În trecut, ne mulțumeam cu puțin. Eram categorisiți drept o echipă mică și nu făceam nimic să schimbăm asta. Avem altă mentalitate, tragem până la final și asta m-a convins să revin la națională, deși m-am retras oficial. Și, clar, suntem mult mai serioși”.

„Win or lose, you’ve got to be on the booze”, e motto-ul pe care Gillespie la avea în naționala Irlandei de Nord

„Trebuia să fii în stare să bei mult”

Seriozitatea pare a fi un lucru care a lipsit enorm în cazul naționalei nord-irlandeze. În articolul publicat de The Times se aduce aminte și de autobiografia fostului fotbalist nord-irlandez Keith Gillespie, care a strâns 86 de selecții în națională între 1994 și 2008, una în care nu se amintește nici măcar un cuvânt despre Hughes, considerat drept unul dintre cei mai liniștiți fotbaliști din Albion. Însă Gillespie, fost fotbalist al lui Manchester United, Newcastle, Blackburn sau Leicester relatează în cele 770 de pagini ale autobiografiei How Not To Be A Football Millionaire povești incredibile despre modul în care erau gestionate partidele viitoarei adversare a României la mijlocul anilor 1990, atunci când România ajungea în sferturile Mondialului din Statele Unite și nu rata nici măcar o calificare la turneele finale.

9,1 milioane de euro a pierdut Gillespie, jucând la pariuri

„La fel ca și acum, Irlanda de Nord avea o arie destul de mică de selecție, iar eu, cum veneam de la Manchester United, eram comparat întotdeauna cu George Best. Jucătorii mai experimentați m-au luat sub aripa lor. Eu știam încă de la echipele de tineret și juniori cum stă treaba. Vestiarul era un loc în care totul era deschis, dar trebuia să fii puternic. Glumele și ironiile erau la ordinea zilei. Și, neapărat, trebuia să fii în stare să bei mult. Indiferent că pierdeam sau câștigam, trebuia să bem”, scrie Gillespie în autobiografia sa, în capitolul dedicat debutului la naționala Irlandei de Nord. 

„Băieții dansau pe mese”

Iar motto-ul „Indiferent că pierdeam sau câștigam, trebuia să bem”, a fost respectat cu sfințenie atât de Gillespie, cât și de colegii săi timp de câțiva ani buni. „Victoria contra Austriei, din preliminariile pentru Euro 1996, a fost preludiul pentru o noapte incredibilă. Țin minte doar că băieții dansau pe mese… Cel mai frumos e să bei după o victorie, toți se bucură”, rememorează Gillespie în cartea sa. Fostul internațional își aduce aminte și de rezultatele mai puțin bune, după care jucătorii nu mai aveau chef de nimic și își înecau amarul în băutură. Spre exemplu, după un eșec cu Irlanda, scor 0-4, Gillespie a ratat zborul spre Manchester din dimineața următoare din cauza berii pe care o băuse cu o seară înainte.

Fostul mijlocaș n-a învățat nimic până la retur: „În luna martie 1995, am jucat returul și ne-am strâns de sâmbătă la Dublin pentru meciul de miercuri. Eram deja mai experimentat, cu o reputație mai mare, dar și cu un stomac mai obișnuit. După ce am băut câteva beri în cantonament, am plecat spre un bar, unde băieții au vrut să vadă ce progrese am făcut. Acolo am băut Green Chartreuse, un lichior de 55% alcool, o rețetă pentru dezastru. I-am dovedit pe toți. Ei credeau că eu sunt în cameră, dar eram încă la bar. Am făcut 1-1 în retur”.

Tot în preliminariile pentru Euro 1996, terminate de nord-irlandezi pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, unul dintre jucători a mai oferit un exemplu de „așa nu”. Povestește Gillespie: „Am câștigat cu Letonia în deplasare, iar Kevin Horlock, unul dintre debutanții de la acel meci, nu știa cât putem să bem. A doua zi a venit la avion încă beat, cu o față palidă. Când am ajuns la Londra, a avut nevoie de un scaun cu rotile pentru a putea merge acasă. Era praf!”.

Autobiografia lui Gillespie a devenit un hit în Regatul Unit, fiind apreciată atât de fani, cât și de critici

„Am urinat pe Phil Gray”

Vă vine să credeți sau nu, acesta nu a fost cel mai ciudat exemplu din cartea lui Gillespie. Punctul de maxim a venit într-un turneu pe care nord-irlandezii l-au avut în Canada, în vara lui 1995. „Managerul nostru știa că a pierdut lupta încă de la început, când pe aeroportul Heathrow am băut câteva beri și era să pierdem avionul. Iar în avion, lucrurile au continuat, am ajuns beți acolo. Am pierdut primul meci și ne-am înecat amarul în băutură. M-am îmbătat atât de rău, încât am urinat pe piciorul lui Phil Gray, coechipierul meu, în holul hotelului! Iar când managerul mi-a spus să stau în cameră, am fugit pe hol și în stradă, iar asistentul său, Gerry Armstrong, legenda nord-irlandeză de la Mondialul din 1982 mă fugărea pe stradă. M-am plictisit să alerg, nu știam unde sunt, iar el m-a găsit și m-a convins să mă întorc la hotel”.

De atunci, însă, lucrurile s-au schimbat. Potrivit lui Hughes, băiatul tăcut, care se retrăgea în cameră pentru a citi o carte în locul unei ieșiri haotice prin baruri indiferent de locul unde juca echipa, naționala nord-irlandeză e mult mai liniștită și are un singur obiectiv: calificarea la un turneu final. Startul actualei campanii a fost excelent. După trei victorii consecutive, urmează însă jocul contra României.