INTERVIU EXCLUSIV | Încă un antrenor sare în apărarea lui Mutu și Rădoi: „În România lumea are pretenții de campioni mondiali”

Daniel Isăilă a ajuns în Arabia Saudită la o performanță notabilă. Într-un fotbal capricios, unde șeicii schimbă antrenorii pe bandă rulantă, tehnicianul român este unul din cei doi antrenori care și-au menținut postul încă de sezonul trecut. În lupta din campionat i s-a alăturat și Răzvan Lucescu, al cărui secund a și fost la echipa națională. Isăilă a povestit pentru Prosport detalii din viața în Arabia Saudită, unde o antrenează pe Al Hazm din iulie 2018.

PROSPORT: Cum vă descurcați în acest sezon în Arabia? Ați avut nu demult și un duel cu echipa lui Răzvan Lucescu și l-ați cam chinuit.

Daniel Isăilă: Am avut o perioadă plină de aventuri. Aici totul este la intensitate maximă, nici la 3-0 nu poți sta liniștit pe bancă pentru că oricând se poate întâmpla ceva. Nivelul este foarte bun aici, poate unii au râs când am mai spus că este peste România. Orice echipă de aici poate bate pe oricine, oricând. Rezultatele lui Răzvan Lucescu au fost extraordinare, a câștigat Liga Campionilor Asiei și la Mondialul Cluburilor a fost atât de aproape de o și mai mare performanță. Nu știu ce echipă din România i-ar fi ținut piept lui Flamengo. Revederea cu Răzvan este mereu plăcută. Cu Al Hazem am avut și conjunctură  pentru că ei jucau din 3 în 3 zile și erau și obosiți, noi am avut și un 11 metri neacordat la scorul de 1-0 pentru noi, pentru că aici cu tot cu VAR ne chinuie. Și ei abia pe final ne-au egalat.

PSP: Dacă Răzvan Lucescu este lider cu Al Hilal, locul 12 pe dumneavoastră vă îngrijorează?

DI: Noi suntem la o distanță ok de baraj, care anul acesta s-a și desființat. Retrogradează direct ultimele 3 echipe. Și atunci stăm mai liniștiți puțin, fiind la 6 puncte distanță de acel loc de baraj care acum nu mai e valabil. Fotbalul aici e imprevizibil. Am pierdut meciuri la limită. Sunt foarte mulți străini de nivel foarte bun, mulți care poate în Europa nu sunt așa cunoscuți. Sunt mulți brazilieni, columbieni, marocani, tunisieni, algerieni. Drept dovadă, sezonul trecut a fost golgheter un marocan de la Al Nassr (n.r. Abderrazak Hamdallah) cu peste vreo 50 de goluri. Noi suntem mici, sperăm să dăm și noi lovitura și să aducem un brazilian foarte bun din Europa. Sper să-l luăm, dar nu mai putem spune nimic, pentru că în vară am declarat că ne dorim 4 jucători, am negociat cu 4 jucători saudiți și absolut toți au ajuns la Al Raed. Români nu pot aduce. Iar român pe aici mai e doar Valerică Găman, dar care nu mai e în lotul echipei lui, pentru că nu acceptă rezilierea propusă de club. Am avut chiar acum meci cu Al Shabab și el nu era în lot.

„La fiecare meci se câștigă mașini și telefoane la tombole”

PSP: Așa de mult a evoluat fotbalul în Arabia Saudită?

DI: Gândiți-vă că bugetul este de la Guvern. Federația dă bonus 1 milion de riali dacă ai 50% din capacitatea stadionului plină la meci. În dolari asta înseamnă vreo 350.000. Și nouă de dau, dar capacitatea stadionului nostru este mai mică, iar lumea oricum vine la meciuri. În fiecare etapă se dau la tombole o mașină și un iPhone ultimul model. În pauzele meciurilor se pune o cameră pe public și pe cine rămâne mai mult este arătat pe tabelă și este câștigătorul. Adică la 8 meciuri pe etapă se dau 8 mașini și 8 telefoane. Plus mingi. Etapă de etapă.

PSP: De schimbările de la echipele naționale ce părere aveți? În special de la cea de tineret, care bănuiesc că rămâne specială pentru dumneavoastră.

DI: Naționala de tineret mereu va rămâne specială pentru mine, iar lui Adrian Mutu normal că îi doresc multă baftă. Am văzut că are deja contestatari, dar eu sunt obișnuit cu România. Probabil că și în Arabia Saudită sunt critici, dar eu sunt atât de liniștit că nu le înțeleg. (râde). Eu nu concep însă de ce atâta foame de rezultate acasă, oamenii trebuie lăsați să muncească întâi. Și mă refer aici și la Mirel Rădoi, nu numai la Mutu. Bine, lumea tot o critică și pe Simona Halep, deși a ajuns la nivelul la care a ajuns. Nu înțeleg mulți ce înseamnă performanța și sacrificiul. Românul e „palmă în fund și pretenții 1000”. Nu facem nimic ca și infrastructură și avem pretenții să fie toți campioni mondiali. Cum a pățit și Cosmin Contra, criticat pentru că nu a luat tinerii de la U21. Păi distrugi cariere cu așa presiune pe tineri. Schimbările trebuie făcute cu cap, pentru că tinerii au oscilații de formă. Eu am încredere și în Mutu și în Rădoi pentru că sunt antrenori tineri, iar experiența o compensează prin emulație și entuziasm. Și cei cu nume mari au pornit de jos cândva, toți greșesc, nu este nimeni perfect, important e să nu repete greșelile.

PSP: Dar Constantin Budescu și Denis Alibec sunt perfecți acum?

DI: Nici Budescu și Alibec nu sunt perfecți. Dar sunt rari. Un antrenor trebuie să știe să scoată maximum din ei. Împreună sunt mai puternici, dar pot juca si despărțiți. De la echipa națională nu trebuie să lipsească dacă sunt în formă la momentul respectiv. Pentru că și ei sunt conștienți că puteau mai mult și până acum. La echipa națională trebuie mereu să vină jucătorii cei mai în formă. Poate unii trec prin perioade dificile la echipele de club, unde nu joacă, dar la națională te pot ajuta cu experiență. Pițurcă câștiga și tot era criticat. A plecat Pițurcă, a venit Anghel Iordănescu, ne-am calificat, mai greu ce-i drept, dar ne-am calificat și tot era lumea nemulțumită. Am fost totuși la un turneu final. Ăștia suntem noi, românii. Vedem mereu partea goală a paharului. M-aș întoarce în România, dar doar la familie, în fotbal nu deocamdată. Mă felicit din nou pentru decizia luată când am plecat aici. Dar niciodată să nu spui niciodată.

„Conducătorii lui Al Hazm își pun masă lângă teren la toate antrenamentele”

PSP: Care este secretul longevității dumneavoastră la echipă? Alături de antrenorul celor de la Al Raed sunteți singurii care nu ați fost schimbați de sezonul trecut. 

DI: Aici am noroc pentru că ești supervizat din primul minut de când ajungi de toată lumea. De la președinte, la directorul sportiv și toți din club vin la toate antrenamentele și acțiunile. E ca la spectacol la antrenamente la noi. Își pun mesele lângă, cu ceaiul și cafeaua, vin și îți pun întrebări, urmăresc tot. Când se plictisesc mai dau o tură de teren. Pentru mine este bine, că văd munca noastră corect.

PSP: Cum v-ați adaptat vieții într-o țară cu o cultură atât de diferită? Cu restricțiile și cu mâncarea?

DI: Am noroc că suntem mai mulți români. Îi am în staff pe Cătălin Grigore, antrenor cu portarii, pe Sorin Cornea, secund, pe Cornel, magazionerul și pe Gelu maseurul. Plus preparatorul fizic Paolo Potocnik, care deși e italian, a stat atâta timp în România încât e 80% ca și român. A mai venit familia în vizită, pentru că noi ajungem mai greu în țară. Și stau la o vilă unde mai facem un grătar. Sau comandăm mâncare și vin chiar ei și ți-o fac. Îți fac grătarul, sau ce vrei tu. Iar viața este chiar mai ieftină decât în România. (…) Ce faci cu 100 de riali în Arabia, nu faci cu 100 de lei în România.

2 trofee a câștigat Daniel Isăilă în cariera de antrenor. Cupa și Supercupa României cu Astra Giurgiu.