Interviul cu Ciprian Marica e spart de cinci fotografii grăitoare pentru cariera sa. Au verb, exprimă dinamism și reprezintă o picătură din fiecare etapă a vieții. Vicleanul atacant de 27 de ani rămâne o prezență care dă greutate naționalei. Nici nu mai contează că se află într-o vacanță prelungită pentru a face alegerea corectă. Vorbele sale au darul de a crea imagini în mintea fanilor naționalei. Asemenea celei care denotă răutatea pozitivă incredibilă.
Cât de neobișnuită sau cât de dificilă e această perioadă pentru tine – așteptarea concretizării unei înțelegeri – și practic ce faci? Sunt în București, mă antrenez, am un preparator fizic, dar îl am și pe Florentin Petre, vechiul meu prieten. Pentru a-mi face și mai mare plăcere pregătirea. Sincer, ca și moral, nu m-am simțit atât de bine de foarte mult timp, chiar dacă am o vacanță prelungită. Oferte există și vor exista, dar eu am ajuns la o vârstă la care nu‑mi permit să fac vreo eroare și am nevoie de mai mult timp pentru a cântări propunerile și pentru a lua hotărârea optimă.
Ai debutat în națională contra Italiei, acum 10 ani. E o amintire care ți-a strârnit interesul pentru Serie A? Nu m-am gândit niciodată la acest detaliu, așa a fost destinul meu în fotbal: Ucraina, Germania… Visez, de ce nu, la Anglia, Spania, Italia, mi-aș dori să evoluez în aceste campionate tari, însă întotdeauna mai presus de ce vrei tu, ca fotbalist, este dorința echipei care te ofertează.
Și totuși. Inter, Palermo, Parma, Lazio, West Ham, Șahtior? S-a speculat numele mai multor echipe și le respect pe fiecare dintre ele. Există însă o înțelegere tacită și e bine să păstrăm confidențialitatea. Nu ar fi ok ca o echipă cu care poate am tratat să mă vadă semnând cu o altă grupare. E vorba de fair-play, de respect.
„În România stăteam în puf, totul s-a schimbat la 180 de grade”
Cât de mult ți-a influențat personalitatea faptul că ai jucat șase ani în Bundesliga și cât de mult te-au ajutat să ajungi la o maturitatea profesională Stuttgart și Schalke? Maturizarea mea… a fost o primă perioadă în Ucraina, eram adolescent, cu toții am trecut prin perioada asta. Totul părea dinainte rezolvat, luam totul în glumă. Asta după ce în România toată lumea mă ținea în puf! În România mai trage de tine un antrenor, mai trag părinții… În Germania totul s-a schimbat la 180 de grade. Lucrurile au plecat de la 0, trebuia să mă ocup de toate, aveam libertatea deplină de a deveni jucător profesionist. O experiență de viață care m-a călit, m-a învățat să mă descurc în toate privințele, să am grijă de mine.
Vorbeai de perioada Șahtior. Ucrainenii par că dețin rețeta succesului. Iau acei jucători tineri pe bani puțini, toți confirmă și în trei-patru ani sunt vânduți pe saci de bani. Stai, nu e chiar așa! E o strategie cu dus și-ntors. Publicul vede doar transferurile care confirmă, mutările care nu dau randamentul scontat nu ies în evidență. Din 30 îți ies doar 7 de multe ori, dar Șahtiorul îi alege pe cei mai buni, care la momentul respectiv n-ar valora suma achitată, dar oficialii de acolo simt că acei fotbaliști dețin un potențial de creștere uriaș.
Din România ai identificat câțiva jucători cu potențial mare de progres? Din păcate, nu prea am urmărit campionatul României. Dar nu pentru că n-aș fi dorit, ci pentru că mai mereu meciurile mele în campionatul Germaniei se suprapuneau cu cele din țară… Am mai prins partide, dar ar fi prea mult să-mi exprim părerea. I-am mai văzut pe la națională și sunt câțiva băieți care au calități.
„N-aș putea să-i găsesc unui gol o valoare în bani”
Cu Trinidad (4-0), ai reușit trei goluri, cu stângul, cu dreptul și cu capul. Cât valorează un hat-trick? Sentimentul pe care ți-l dă marcarea unui gol și starea pe care ți-o transmite imediat publicul e unul unic. Dacă ar fi să încerc să-i găsesc o valoare în bani… nu cred că aș putea. Aș zice că e inestimabil, asta e concluzia pe care mi‑am format-o în timp. Mi-era și frică la un moment dat când îmi străfulgera prin minte ideea retragerii. Oare cum voi trăi fără să fiu cuprins de acest sentiment!?
Să înțeleg că în meciurile naționalei cu Ungaria (6 septembrie) și Turcia (10 septembrie) vei trăi din nou sentimentul? Concentrarea mea va fi maximă și sunt sigur că voi fi la nivel psihic foarte ridicat. Ambele meciuri sunt ca niște finale. Sincer, am tratat de fiecare dată cu foarte mare seriozitate orice meci, m-am dedicat cu mare plăcere, a fost mereu în joc și orgoliul meu. Odată cu înaintarea în vârstă, am căpătat și mai multă încredere în mine.
Ai 21 de goluri. E departe recordul de golgheter deținut de Hagi și Mutu (n.r. – 35 de goluri)? E mult prea departe, sincer am prins curaj, dar nu mi-am fixat un țel din acest lucru. Mie lucrurile frumoase mi s-au întâmplat când nu mi le-am propus.
„Nesta și Stam aveau 30 de kg în plus”
Ne calificăm la Mondial? Hmmm…
Ne calificăm în baraj? Da, în baraj ne calificăm! Îmi doresc să mergem și la Mondial!
Când te gândești la cel mai greu adversar direct pe care l-ai întâlnit, ce chip îți vine în minte? În atâția ani de fotbal au fost mulți, dar cuplul Nesta – Stam îmi vine primul în minte. Poate că eram și eu un copil, dar îi simțeam mereu în ceafă. Mai ales că aveau un cap peste mine și vreo 30 de kg în plus fiecare.
Cât ești de diferit în viața de zi cu zi față de ce se vede la televizor? Nu port o mască socială, sunt un om normal, n-aș avea nimic de ascuns, pentru că nu fac lucruri de care ar trebui să mă feresc. În afara fotbalului sunt același Ciprian Marica.
Nu port o mască socială, sunt un om normal Ciprian Marica
Recordul de 35 de goluri e prea departe Ciprian Marica
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER