INTERVIU | Liviu Antal, goleadorul din Lituania, trage un semnal de alarmă. Cea mai mare problemă pe care o va avea naționala la Vilnius. „Momeala” lăsată echipelor din Liga 1

Fostul jucător de la Oțelul, FC Vaslui, Pandurii sau CFR are aproape 2 ani de când evoluează în campionatul Lituaniei. A marcat 18 goluri în 22 de partide pentru Zalgiris Vilnius și este golgheterul campionatului. Liviu Antal vorbește despre valoarea adversarei naționalei lui Contra, despre gazonul sintetic care i-a pricinuit multe accidentări și despre motivul pentru care a ales să joace în țara baltică.

Liviu, cum te simți în Lituania? Ai 18 goluri în 22 de meciuri.
Da, am 18 goluri în campionat. A fost mai greu în primele 6 luni și am avut și unele accidentări din cauza terenurilor sintetice. Anul ăsta m-am acomodat și am avut un parcurs bun.

Se vorbește mult în România despre problema terenului sintetic pe care va juca naționala. Este chiar așa greu să joci acolo?
Este chiar terenul unde jucăm și noi. Nu este o plăcere să joci pe această suprafață. De la circulația mingii, până la mișcări totul este schimbat. Este o suprafață mult mai tare și ajungi să ai probleme cu gleznele, cu genunchii, cu spatele. Am avut foarte multe accidentări din cauza asta.

Din punct de vedere calitativ cum este?
Ca și calitate nu e rău. E un sintetic bun, dar tot sintetic este.

Cum va fi meciul Lituania – România?
Va fi controlat de ai noștrii, sunt sigur de asta. Nu cred că vor avea probleme. Nu există termen de comparație între naționala noastră și a lor. România este peste Lituania cu mult. Singura problemă va fi terenul. Sper să câștige și să reușim să câștigăm grupa, la final.

Cine ar fi cei mai periculoși jucători ai lor?
Cel care joacă la Dynamo Moscov, atacantul Cernych și cel din bandă, Novikovas, care joacă în Polonia, chiar sunt jucători foarte buni. Am fost la un meci al naționalei lor și chiar m-au impresionat cei doi.

Spectatorii vin la meciurile naționalei?
Cred că vor veni vreo 3000 de oameni. Cam așa merg când joacă naționala, doar cu Anglia a fost plin stadionul. Este o arenă mică, nu sunt mai mult de 5000 de locuri pe stadion. Fotbalul nu se compară cu baschetul aici, din punct de vedere al interesului. Chiar am fost la un meci de baschet în Euro Ligă și arena arăta ca una din NBA.

„Am venit aici pentru liniște”

Cum este viața în Vilnius?
Una lejeră, un oraș frumos, mare, în care poți opta pentru tot felul de activități. Îl pot asemăna cu Clujul. Oficialii de la club sunt foarte corecți față de jucători. Nu s-a întârziat o dată salariul într-un an și jumătate, de când sunt aici. În plus, orice ți se promite se face. Există însă presiune tot timpul. Este o echipă pentru care locul doi înseamnă că nu ți-ai îndeplinit obiectivul.

Cum de ai decis să mergi tocmai în Lituania?
Am avut acea perioadă la CFR unde nu am prea fost folosit și am zis „pas” pentru că n-am simțit că mi-e locul acolo. M-au sunat cei de aici, a fost o decizie de pe o zi pe altă. Am știut că nu este o țară cu fotbal foarte bun, dar am optat pentru liniște și am vrut să mă bucur de fotbal. În ultimii ani am fost la Pandurii și echipa a intrat în insolvență, apoi insolvență și în Israel. Am vrut să merg undeva și să mă gândesc doar la fotbal.

Cum vezi astăzi Liga 1, fără nicio echipă în cupele europene?
Din păcate este dureros că nu avem nicio echipă, în Europa League măcar. Cred că și CFR și Steaua puteau să ajungă în grupe. În ultimii ani sau cel puțin de când am plecat eu, a început să se strice treaba. Cred că Hagi a tras tot timpul semnale că nu se merge în direcția bună. Totuși, în ultimul an cred că a crescut cât de cât nivelul. 

Nu ai primit oferte din România, de când ești golgheter în Lituania?
Momentan nu am început să vorbesc cu nimeni. Din iarnă voi fi liber de contract, iar în decembrie voi avea timp să mă gândesc unde voi merge.