„Joc fiecare meci ca pe ultimul. Știi la ce echipă aș vrea să-mi închei cariera?”. A doua parte a interviului-eveniment cu Nicolae Stanciu la aniversarea de 30 de ani | EXCLUSIV

După o confesiune cu dezvăluiri emoționante (descoperă aici prima parte a interviului oferit în exclusivitate pentru ProSport), Nicolae Stanciu acceptă cu sinceritate mai multe provocări legate de cariera lui și fotbalul românesc. De la patroni străni în Superliga și talentele irosite, spre suporterii, adversarii, antrenorii și coechipierii care l-au marcat.

„De-asta nu răspund cu un nume la întrebare”

ProSport: Care „boală” e mai grea în fotbalul românesc: ne credem prea buni fără să vedem realitatea celorlalți sau vrem prea mult, prea repede?

Nicolae Stanciu: Cred că de cele mai multe ori ne află în situația asta în care vrem prea mult, prea repede. Toate exemplele ne arată că, cel puțin uneori, e nevoie de mai multă răbdare. Pentru a face lucruri bine, chiar ai nevoie de calm.

Crezi că șansele ca un club românesc să redevină o prezență constantă în cupele europene depind exclusiv de scenariul în care clubul e deținut de un patron străin?

Nu, se poate și fără! Eu chiar cred că se poate și fără patroni străini. Bine, nu mă hazardez să vorbesc de Liga Campionilor, dar cred că un club cu acționari și patroni români ar putea să fie an de an în grupele Conference League și chiar Europa League. Uite, Steaua și CFR Cluj au fost prezențe constante în grupe de competiții europene…

Cel mai talentat coechipier sau adversar al cărui potențial fotbalistic nu s-a împlinit la nivelul pe care ți-l imaginai?

Eu am crezut și o să cred mereu că, în general, poți ajunge în cariera de fotbalist acolo unde îți dorești dacă muncești pentru visul tău. Sunt sigur că asta e condiția de bază. Știi de ce nu vreau să răspund cu un nume la întrebare? Nu mă feresc, dar pur și simplu sunt situații când nu e suficient să muncești, poate fi vorba de factori pe care eu nu- i cunosc, din viața lui, nu știu prin ce a trecut, ce l-a făcut să nu ajungă la potențialul maxim. Și atunci nu ar fi corect față de el și față de visul lui.

Cei mai puternici adversari: de la Zanetti la Kante

După toate experiențele tale, ce profil de atacant preferi să ai alături de tine în joc simțind că astfel atingeți, împreună, eficiența maximă?

Sunt convins că faptul că am jucat în mai multe campionate, cu stiluri diferite, în mai multe țări, plus experiența diferitelor competiții europene, m-au adus la punctul în care mă pot înțelege foarte bine cu orice atacant coechipier. Cea mai bună dovadă e numărul de pase de gol pe care le-am oferit de-a lungul carierei până acum. Am încercat mereu să mă adaptez, să învăț și să mă adaptez.

• 17 ani avea Stanciu la debutul în Liga 1, după ce la Liga 2 debutase pe când avea doar 15 ani

Cei mai duri adversari pe care i-ai întâlnit până acum în teren?

Aș spune că mai degrabă puternic, nu duri (râde). E o listă importantă, dar din ea nu vor lipsi vreodată Javier Zanetti, Sergio Ramos, N’Golo Kante, Paul Pogba sau Frank Lampard.

„Ei sunt suporterii care mă emoționează indiferent de scor”

Ce gând îți vine prima oară când îți amintești de perioada FC Vaslui?

O voi spune totdeauna, cu admirație: pentru mine, simplul fapt că am putut să mă antrenez, fie și doar să mă antrenez!, cu niște jucători fenomenali cum erau la Vaslui, reprezintă un lucru senzațional. Era și atunci, pentru că eram un tânăr jucător, în formare, și a rămas și acum.

Cei mai buni conducători de club de care ai avut parte?

Din perspectiva mea ca jucător nu aș avea cum să evaluez complet toată activitatea unui conducător. Pot răspunde din perspectiva asta doar, de fotbalist, și îți spun cu sinceritate că la toate cluburile unde am jucat am avut stabilitate financiară și ajutor în acest sens din partea conducătorilor. Nicăieri nu am avut întârzieri de salarii cu lunile de zile…

Ce momente alături de suporteri prețuiești cel mai mult?

Am avut șansa, prin performanțele reușite de echipele unde am jucat, să trăiesc multe clipe de bucurie cu suporterii. Dar totdeauna sunt emoționat, indiferent de rezultatul unui meci, de suporterii cu dizabilități. Mă emoționează profund să văd că le pot aduce bucurie cu fotbalul pe care îl joc și eu, iar când îmi transmit că însemn ceva pentru ei, sunt cel mai fericit.

„Când un antrenor spune asta despre tine…”

Din prima zi la echipa națională și până azi, ce fotbaliști cu experiență te-au impresionat cel mai mult și ce jucători foarte tineri?

Cred că Raț, Chiricheș, Sănmărtean, Pintilii, Chipciu și Tătărușanu au fost și sunt modele pe care ar trebui să le aibă orice tânăr jucător român de azi. Dintre cei care ajung acum la națională, faptul că debutează la 18-19-20 de ani mă impresionează mult și tocmai de-aceea e greu să fac o selecție când văd că sunt talentați și încă de la vârsta asta joacă pentru România.

Ce crezi că s-a schimbat în presa sportivă din 2010, când ai debutat în Liga 1, și până azi?

E clar că s-au schimbat multe lucruri, toată lumea se schimbă, s-a schimbat fotbalul, automat s-a schimbat și presa. Fiecare încercăm, în zona lui de activitate, să ne adaptăm. Eu sunt convins că jurnaliștii încearcă să-și facă treaba cât mai bine, e profesia lor și cred că e genul de profesie pe care nu o poți face decât dacă ai foarte multă pasiune, ca și cea de fotbalist.

Care e complimentul care te-a impresionat cel mai mult?

O să spun doar ca m-a emoționat ceea ce a declarat fostul meu antrenor de la Slavia Praga, Jindrich Trpisovski. Am avut o relație excelentă și rezultate incredibile împreună, iar când un tehnician spune că ești cel mai bun fotbalist pe care l-a antrenat și că regretă în fiecare zi plecare ta, nu poți decât să primești umil, cu recunoștință și emoție, un asemenea compliment.

„Ar fi plăcut să-mi închei cariera acasă”

Principala calitate a unui antrenor, umană sau profesională, care te-a cucerit totdeauna din prima și a cărei absență ți-a produs îngrijorare?

Abilitățile de comunicator. Pentru mine, comunicarea este esențială și contează enorm la un antrenor. Firește, lipsa comunicării te pune într-o poziție din care e foarte greu să performezi. Până la 20 de ani, toți antrenorii pe care i-am avut mi-au influențat cariera, începând de la Alex Kalanyos, primul meu antrenor. După 20 de ani, am avut o relație bună cu toți cei cu care am lucrat, am cucerit trofee împreună, asta nu se putea fără o relație bună. Da, cu unii am fost mai apropiat, iar cu alții a rămas doar o relație profesională, dar rezultatele sunt dovada lucrurilor făcute bine.

Ai putea să îmbraci tricoul Rapidului după ce ai jucat în roș-albastru și ai sprijinit financiar DDB?

Aici chiar nu pot să îți dau un răspuns, e imposibil să știm vreodată ce ne rezervă viitorul! Dar știi unde ar fi plăcut să îmi închei cariera?

Am mai multe variante de răspuns, dar n-are rost să ghicesc.

În orașul unde am început fotbalul, la Unirea Alba Iulia. M-aș bucura enorm dacă în anii aceștia echipa ar reuși să promoveze într-un eșalon superior…

În ultimii ani, ai visat vreodată noaptea că ești copil și joci iar în tricoul Unirii?

Nu am visat, dar chiar ar fi plăcut să-mi închei cariera acasă! Sunt foarte mândru că sunt cetățean de onoare al orașului!

De neoprit. Misiunea lui.

Ce melodie ai vrea să se audă pe stadion după fluierul final al ultimului tău meci?

Unstoppable, Sia.

Ce decizie legată de fotbal te-a urmărit cel mai mult până acum?

Nu există! Am trecut peste tot ce era de trecut, iar când spun asta înseamnă că am trecut și s-a dus, nu gândesc în alt mod. Eu joc fiecare meci ca și cum ar fi ultimul, știi asta! Misiunea mea e să ies de fiecare dată de pe teren împăcat cu mine însumi. Să-mi pot spune fără probleme că am făcut tot ce-am putut ca să câștigăm.