Karma națională

Să chemi neapărat un popă aici!”. Asta mi-a zis ieri meșterul, șchiopătând. I-a căzut un raft pe picior în prima zi în care s-a apucat de treabă în nou-achiziționatul meu apartament. S-a pansat săracul cum a putut și a continuat să lucreze. Asta era acum trei săptămâni. De atunci i-a intrat și un cui în palmă și a schimbat șase muncitori. Unul s-a lovit la coloană și a trebuit să stea două săptămâni la pat. Altul a căzut și și-a luxat o mână. Cu ceilalți nici nu mai știu ce s-a întâmplat. S-or fi rănit la antrenamente, vorba ceea, sau or fi căzut cameramani pe ei.

În fine, eu însămi am o entorsă. Am călcat strâmb și, nu că ar conta, dar nu mă refac până la Euro. O fi ceva în aer? Sau în alimentația românilor? Ori ne mănâncă osteoporoza, ori ne pune piedică energia negativă acumulată când zâmbeam la înmormântarea unei capre din vecini. Orice-ar fi, să treacă mai repede! Nu știu de Pițurcă, dar eu chem popă pe teren. Hai România!