Lucescu la națională!** Asta vor fanii!

Aceste două pagini nu ar fi existat în forma asta dacă relația Mircea Sandu – Mircea Lucescu ar fi fost măcar una decentă.

Ruptura între două dintre cele mai marcante personaje din fotbalul românesc s-a acutizat în timp. Orgoliul, încăpățânarea și alte lucruri colaterale ce țin mai degrabă de subteranele fotbalului românesc i-au făcut pe cei doi să se comporte ca în proverbul cu săbiile ce nu încap în aceeași teacă. Sandu a refuzat în mai multe rânduri să meargă pe mâna celui mai experimentat tehnician, care, deranjat, nu a ezitat să reacționeze în anumite cercuri. Nu s-au atacat niciodată direct, dar s-au evitat mereu.

„Personalitatea lui Lucescu l-ar strivi. Dacă vine, Lucescu face revoluție în FRF. Cât e Mircea Sandu, nu va fi chemat“, susțin voci autorizate din fotbalul românesc. „Oricum nu vine el“ sau „Familia Lucescu e invidiată de toți în fotbalul românesc“, replică apropiații antrenorului de la Șahtior.

A plecat după un meci cu Austria

Totuși, în fotbalul românesc s-au mai văzut împăcări spectaculoase și schimbări radicale de situație. Binele naționalei care ar putea fi pus în ultima clipă pe primul loc de Sandu și dorința lui Lucescu de a-și încheia cariera la națională ar putea aduce o reconciliere istorică. Fanii, atât cei de la Constanța, care i-au scandat numele în timpul meciului cu Serbia, cât și cei care au votat pe site-uri îl vor. Sentimental, „Il Luce“ nu uită că a plecat de la națională după un 4-0 cu Austria în preliminariile CE 1988. Mircea Lucescu a antrenat echipa națională între 1981 și 1986. A stat pe bancă de 58 de ori, obținând  24 de victorii și 19 egaluri. A fost învins de 15 ori. Cel mai bun rezultat al său rămâne victoria din 16 aprilie 1983 cu Italia, campiona mondială de atunci. De altfel, acea campanie pentru Euro ‘84 a fost încununată cu o calificare istorică la un turneu final dintr-o grupă cu Cehoslovacia și Italia, la 14 ani după Mondialul mexican.

Mingea este la Federație

Înfrângerea cu Serbia mută reflectoarele pe actuala echipă federală, care traversează cea mai dificilă perioadă din actualul mandat. Reconstrucție, schimbare, revoluție sunt cele mai folosite cuvinte atunci când vine vorba de echipa națională.

La cum arată lucrurile acum, după meciul cu Austria, conducerea fotbalului românesc are de gând să schimbe. Demiterea lui Pițurcă este ultima soluție pentru că, pățit în precedentul mandat, acesta are un contract bine făcut și o asemenea decizie ar scoate peste jumătate de milion de euro din seiful federal, bani cu care ar putea fi plătit viitorul selecționer. Se mizează pe orgoliul selecționerului și pe faptul că nu se va agăța de suma de bani pe care FRF ar trebui să o plătească în cazul în care îl va concedia și se așteaptă o demisie de onoare.

În cel mai rău caz, federalii iau în calcul o negociere pentru despărțirea pe cale amiabilă. Trebuie ținut cont de faptul că în curând vor urma noi alegeri, Nașul anunțându-și deja intenția de a mai candida, plus că în luna mai vor avea loc o serie de manifestări care vor marca centenarul FRF. Așa că echipa de conducere are tot interesul, mai mult ca oricând, să decidă, ținând cont și de opinia publică ori voința microbiștilor.

Procedura agreată ar fi ca Lupescu să facă o serie de propuneri, dar nu mai devreme de zece zile. Numele cel mai des vehiculate sunt Răzvan Lucescu, Cosmin Olăroiu, Dan Petrescu și Gheorghe Hagi. Mircea Lucescu pare încă un subiect tabu. Dacă nu se vor pune de acord asupra niciuneia dintre variante și mai ales dacă Pițurcă nu își va înainta demisia, e posibil să continuăm cu același selecționer. Această ultimă variantă, numai dacă batem în Austria.