Adi Mutu e un băiat puternic. Îl cunosc de când eram la Pitești… Nu are cum să nu fie afectat de vestea că ar putea fi nevoit să le dea englezilor de la Chelsea 12 milioane de euro, dar sunt sigur că își va vărsa oful pe teren. În sensul bun, vreau să zic. Toate acestea îl ambiționează și va fi de două ori mai bun.
Plictiseala din cantonament. Mă amuz când aud pe toată lumea vorbind despre asta. Nu e loc de așa ceva la un turneu final. Era să zic că știu din proprie experiență, dar din păcate nu a fost să fie… Îmi închipui doar. Cred că e un pic de înfrigurare, de stres, de tensiune. E normal. Se întețesc ședințele de studiu și cred că băieții vor ști și câți pași face fundașul lateral când repune mingea de la margine.
Văd formule peste formule de joc în ziare… Nico, Marius, Marica. Cred că toți sunt motivați și gata să dea o mie la sută dacă vor intra pe teren. Avem jucători care pot înscrie… Sunt ei trei, e Adi, plus prietenul meu de la Steaua, Nicu (n.r. – Dică – foto). Trebuie să mărturisesc ceva… M-au cam certat coechipierii: „Gata, mă, te-ai făcut ziarist acum…! Nu mai vorbim cu tine, intrăm în silenzio!“. Le transmit și pe această cale că ne vedem noi cât de curând – de fapt, sper cât mai târziu, după 29 iunie – și le arăt eu silenzio stampa.
Dănuț Coman
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER