Mai prost nu se poate. Sperăm! Danemarca – România 1-1 și terminăm campania de calificare pe locul 4 în grupă, după un nou meci slab

Ajungem în Danemarca în calitate de turiști. Facem niște poze, niște clipuri video drăguțe pe facebook, o plimbare prin Copenhaga și ne prezentăm la meci. Unul fără miză, danezii nu sunt foarte încordați, iar noi nu mai putem obține altceva decât moral. De moral avem nevoie, când termini pe locul 4 în grupă ai nevoie de un boost de încredere. 

Echipa lui Contra e schimbată foarte mult. Lipsesc Pintilii, Benzar, Răzvan Marin, Chipciu. Așa că apar Băluță și Deac, printre alții. Și nu apar bine. Băluță faultează și pierde mingi cu… ardoare. Parcă urmărește să bată un record. Asta în timp ce pe partea cealaltă a terenului Deac vrea să îl remarce pe Romario Benzar. Să arate microbiștilor din țară că nu e bine deloc pe fază ofensivă atunci când lipsește fundașul dreapta, nu are cine centra. Noroc că nici danezii nu se întrebuințează prea tare în start, trece jumătate de oră de fotbal chinuit. După un dublu luft Budescu – Stanciu, gazdele încep să se enerveze. Bendtner scapă singur, îl depășește ușor pe Tătărușanu și înscrie, însă golul e anulat aiurea pentru ofsaid. Un minut mai devreme, același Bendtner era prin din urmă și blocat de Hoban. Nou nu ne iese jocul, lor le mai iese, dar arbitrajul îi defavorizează.

Răul începe când vrei să trișezi

Intențiile ne sunt demascate în minutul 54. Minut în care Tătărușanu primește cartonaș galben pentru că întârzie o degajare cu scopul de a trage de timp, de a ține de acest gri 0-0. Doar că fotbalul nu ține cu fricoșii. Câteva minute mai târziu, Cristi Ganea se agață de Bendtner în careu, iar Eriksen înscrie în urma penalty-ului obținut. 1-0 pentru danezi, rezultat corect! Lipsa de soluții e evidentă și tot mai tristă în minutele ce urmează. Nu putem prelua inițiativa, nu avem puterea să atacăm, tot Danemarca are posesia. Ganea o comite din nou, îl faultează pe Poulsen și primește al doilea galben, așa că jucăm în zece oameni din minutul 63.  Iar ca să lămurează nelămuriții, Contra îl scoate pe Budescu și îl bagă pe Bancu, să betoneze defensiva văduvită de eliminarea fundașului Viitorului. În jumătatea lor de teren intrăm rar, avem câteva lovituri libere irosite de Stanciu, mai avem emoții la impreciziile clasice deja ale lui Chiricheș. Pe final începe deranjul. Contra îl trimite pe teren și pe Țucudean lângă un Keșeru intrat în locul lui Andone, iar după doar câteva minute reușim să egalăm. Deac finalizează o fază la care atacantul Viitorului ratează șutul, totul pe fondul relaxării complete a gazdelor.

România face un egal imprevizibil, în urma unui joc modest, și termină grupa de calificare pe poziția a patra, în spatele Poloniei, Danemarcei și Muntenegrului. După o campanie de calificare în care am bătut recorduri negative, în care am schimbat doi selecționeri și am încercat nenumărați fotbaliști, poate ceea ce trebuie să se schimbe este felul în care privim naționala. Locul nostru este, devine tot mai limpede, în lumea a treia a fotbalului european, iar calificările vor fi, cel puțin în viitorul apropiat, adevărate bonusuri. Mai rău nu se poate. Sperăm!