Maneaua lui Piți

Pițurcă nu și-a încheiat încă socotelile cu grupul lui Hagi. Astfel, la Euro nu se merge doar pentru competiție, ci și pentru a le demonstra tuturor dușmanilor care-i poartă pică faptul că n-au valoarea sa.

Poate că regretele lui Mircea Sandu vizavi de demiterea aceea faimoasă sau poate că rezultatele pe care le-a obținut ulterior cu tricolorii ar fi trebuit să-l liniștească. El însă trăiește încruntat într-o lume în care obrazul se întoarce doar  când urmează, din inerție, pumnul de răspuns.

Iar partea interesantă este că antrenorul nu cântă singur, ci într-o formație din care mai fac parte și câțiva flăcăi veșnic nemulțumiți, că ăia de dinainte au fost „de aur”, iar lor li s-a pus eticheta „de tinichea”.

Lucrurile sunt însă simple. Așa cum presa și publicul s-au încălzit pentru Hagi și ai săi până au transformat fotbalistul în metal prețios, așa pot să o facă și în fața echipei lui Pițurcă. Alchimia ține aici doar de rezultate. Și de o ușoară înclinație spre kitsch.