Marius Niculae e gata de Euro!
Folosit în al doilea mitan al întâlnirii cu Muntenegru, Marius Niculae a arătat aceeași poftă de joc ca și în amicalul cu Rusia.
Chiar dacă nu a marcat, cel poreclit „Săgeată” și-a trecut în cont câteva ocazii bune, dar și o pasă decisivă pentru Dică. La final, după ce a oferit declarații ziariștilor prezenți la meci, atacantul lui Inverness s-a instalat într-un colț al zonei mixte, unde a răspuns întrebărilor ProSport. Am regăsit un Marius Niculae încrezător în forțele proprii, gata de revanșă, montat pentru turneul final.
Ce ai simțit în momentul în care selecționerul a anunțat că ultimul jucător la care renunță este Florin Bratu?
E greu să descrii momentele acelea. Îți dai seama că nu te poți bucura pe deplin, deși ești conștient de faptul că nu tu ai fost cel care a plecat din cantonament. Mi-a părut rău pentru Florin, și nu încerc să epatez când spun asta. Pe de altă parte, îi mulțumesc lui nea Piți pentru șansa pe care mi-a dat-o și de care voi încerca să profit la maximum. Acum bag cărbuni pentru Euro (râde)!
Te gândeai vara trecută că vei prinde lotul pentru turneul final?
Nu, nu-mi făceam astfel de planuri. Atunci eram într-o altă perioadă a carierei mele. Tocmai de aceea am ales să merg la Inverness, o echipă micuță din Scoția. Nu-mi doream decât să fiu sănătos și să joc meci de meci pentru a reveni la forma la care m-am consacrat. Din fericire, mi-a ieșit. Mai mult, am marcat câteva goluri, după care a venit convocarea.
E adevărată vorba care spune că nu ești fotbalist până nu joci la un turneu final?
Cred că da… După mine, nimic nu se compară cu un turneu final de o asemenea anvergură. Liga Campionilor e importantă, nu zic nu, dar acolo poți juca în orice an, depinde de echipă. La Euro, în schimb, e ceva aparte. Acolo ți se cântă imnul, joci pentru țara ta și ești mândru să te măsori cu cei mai buni dintre cei mai buni.
Cum decurg dialogurile cu Ciprian Marica, colegul tău de cameră și prietenul tău, vizavi de concurența dintre voi doi pentru postul de atacant?
Ciprian e fratele meu, prietenul meu cel mai bun, așa încât m-aș bucura pentru el dacă ar juca titular. Sunt conștient că și el ar simți același lucru. Noi nu vorbim despre lucrurile astea, pentru că se ocupă nea Piți să-l aleagă pe cel mai potrivit. Va juca cine va crede antrenorul de cuviință.
Ce ai simțit în momentul în care Contra ți-a înmânat banderola de căpitan?
Chiar l-am întrebat de ce vine la mine cu banderola și mi-a spus că sunt cel mai vechi și că trebuie s-o port eu. M-am comformat și trebuie să recunosc că m-am simțit extraordinar. Oricum, mi-am promis ca, la sfârșitul turneului final, să păstrez această banderolă. A fost ceva prea frumos, trebuie s-o păstrez!
Cum au fost cele două săptămâni de pregătiri?
Binevenite, mai ales pentru mine. Nu mai fusesem de mult la lot, îmi era dor. Important e că am fost împreună, că suntem o familie. Nea Piți știe cum să scoată ce e mai bun din noi. Credeți în noi!