Mărturii dintr-o „zonă de război”. Un fan maghiar povestește teroarea trăită pe Național Arena: „Polițiștii ne provocau, asmuțeau câinii pe noi. Au fost violențe sălbatice. Forțele de ordine n-au fost la fel de aspre cu noi cum au fost cu românii”
Un fan al naționalei Ungariei a povestit evenimentele de coșmar din excursia pe care a făcut-o la București, la meciul România – Ungaria 1-1, disputat sâmbătă în preliminariile EURO 2016. Tomasz Mortimer a fot prezent pe Național Arena alături de câțiva prieteni englezi și a descris pe site-ul hungarianfootball.com momentele de groază prin care au trecut suporterii români alergați de forțele de ordine, dar și cum au fost tratați fanii maghiari în țarcul denumit „Fan Zone”.
„Imediat după ce s-a încheiat intonarea celor două imnuri naționale, în afara terenului au început violențele sălbatice. Fanii maghiari au trecut ușor de gardurile nepăzite și i-au atacat pe români, care, după ce și-au revenit din momentul de uluială, au ripostatt, chiar înainte ca poliția să intervină cu gaze lacrimogene”, povestește fanul aflat în peluza Ungariei. „Agitați, ultrașii români din spatele porții au atacat forțele de ordine în încercarea de a trece de acestea și de a ajunge la ungurii aflați în josul peluzei. Numărul bărbaților care asigurau ordinea a fost suplimentat rapid și acest lucru a generat niște scene extrem de urâte. Înaintarea poliției s-a făcut folosindu-se gaze lacrimogene și bătaia, fără să se țină cont dacă în tribune erau femei și copii”, relatează fanul.
În timp ce în teren șutul lui Raț era reținut de Kiraly, după 20 de minute de joc, furia suporterilor s-a întețit, iar în vizorul acestora au intrat și forțele de ordine: „Scaunele erau smulse și aruncate de fanii de la ambele peluze în direcția oamenilor însărcinați cu menținerea ordinii pe stadion, în timp ce toată lumea se ferea de petarde și fumigene”. Suporterul echipei maghiare face apoi o avancronică a partidei, încheiată cu descrierea momentului de la sfârșitul jocului, atunci când „jucătorii și stafful tehnic au stat 10 minute după fluierul de final pentru a asculta intonarea imnului dă către fanii Ungariei”.
„O noapte complet nebună”
Tomasz Mortimer continuă descrierea nopții petrecute în București cu momentele pe care le-a trăit în mijlocul galeriei maghiare. Pentru a păstra veridicitatea poveștii vă traducem integral textul scris de fanul Ungariei.
„În afara terenului a fost o zonă de război. Am stat în peluza Ungariei alături de câțiva prieteni englezi și am fost escortați prin București înainte și după meci, pe oriunde ne-am fi dus. Am fost aduși într-un Fan Zone pentru fanii maghiari înainte de meci de cei mai intimidanți ofițeri de poliție, care făceau tot ce le stătea în putință pentru a ne speria – de la provocarea câinilor de a lătra înspre noi și până la folosirea unui limbaj care ne făcea să ne simțim ca ultimii oameni.
Odată ce am intrat în Fan Zone, se vindea bere, dar doar fără alcool – ceea ce a fost o idee destul de înțeleaptă. După ce ne-au percheziționat foarte bine și ne-au pus să aruncăm monezile pe care le aveam la noi, am intrat.
Atmosfera în peluza ungară era desigur incredibilă, iar una dintre imaginile care mi-au rămas întimpărite în memorie a implicat grupuri de câte 70 de ultrași români care veneau prin porțile de intrare și se duceau direct către maghiari pentru a cauza puțină neliniștie – acest lucru s-a întâmplat de 4-5 ori cu grupuri diferite de suporteri.
În timpul meciului, în peluza românilor lucrurile au degenerat. O parte dintre poze îți dau fiori, iar o parte dintre bătăile primite de fani din partea forțelor de ordine au părut cu adevărat inutile. Un bărbat care își ținea copilul în brațe a apostrofat forțele de ordine, lucru ce i-a mai calmat pe oamenii legii pentru o perioadă.
În partea Ungariei, atmosfera s-a mai calmat după ciocnirile inițiale – niște scaune au luat foc de la torțele aruncate după golul anulat al maghiarilor, iar petardele erau un lucru obișnuit în mijlocul fanilor, dar nu au fost ciocniri cu poliția sau orice alt tip de violență.
Am stat la circa 10 metri de locul unde au avut loc primele altercații cu forțele de ordine și s-au folosit gazele lacrimogene. Din fericire, poliția nu a fost la fel de aspră cu noi cum a fost cu românii, altfel am fi fost luați și noi la bătaie.
După meci, am fost urcați direct în autocare și escortați de poliție, fără oprire (tot traficul a fost blocat pentru ca noi să trecem), prin București, până la gară. Pe drum, erau forțe de ordine la fiecare colț de stradă – chiar arăta ca o zonă de război, ca și cum fusese introdusă legea marțială.
Când am ajuns la gară, am fost escortați direct la tren – care urma să parcurgă 800 de kilometri până la Budapesta. Din fericire, după niște discuții, am reușit să convingem poliția să ne lase să plecăm spre centrul orașului, nu înainte ca ei să ne ureze sarcastic noroc. Aveam de luat un avion înapoi (n.r. – spre Anglia) din București, nu de la Budapesta…„.