Mățel a vorbit pentru ProSport despre meciul de vineri cu Ungaria: „Nu-mi vor tremura genunchii, așa operați cum sunt”

Fundașul Astrei a suferit două accidentări grave, ambele atunci când a fost convocat de Victor Pițurcă la lot

Pe terenul doi de la Mogoșoaia, antrenamentul naționalei s-a terminat de un sfert de oră: „A ținut ceva mai mult, vineri avem meci important, cu Ungaria”, se scuză ofițerul de presă pentru întârziere. Lângă el, Alexandru Mățel aprobă scurt. Ține capul jos, vorbește puțin și are un singur gând pentru partida care se încadrează în clișeicul ‘totul sau nimic’: „Sper să joc bine și să pun și eu umărul la calificare”. Are o atitudine umilă, pe care încerci să i-o justifici privind către genunchii săi, cei care vineri ar trebui să nu-i tremure nici măcar o secundă. În caz contrar, adversarul său direct, Dzsudzsak, va profita și va aduce probabil în avantaj echipa Ungariei, scenariu pe care niciunul dintre cei 50.000 de suporteri ai naționalei nu și-l dorește: „Știu, e unul dintre cei mai valoroși jucători maghiari. Nu am idee dacă o să-i facă față mai bine decât Tamaș în tur. Eu sunt eu, Tamaș e Tamaș. Dacă am ajuns aici, înseamnă că sunt cea mai bună variantă pe partea dreaptă. În consecință, asta mă obligă să fac meciul vieții”, spune Mățel. Și mai privește o dată către genunchii săi.

„Dacă nu erau ai mei lângă mine…”
Nu are tocmai amintiri fericite de la națională. A uitat cum s-a simțit la debutul din noiembrie 2012, contra Luxemburgului, dacă a avut sau nu emoții. Își amintește doar că s-a accidentat la genunchiul drept și a trebuit să se opereze: „A fost o perioadă cruntă pentru mine. Căzusem psihic, degeaba îmi spuneau toți cei din jur că o să fie bine. Ce erau să spună? Că o să fie rău?”. A stat aproape jumătate de an departe de terenul de fotbal. „Prea mult”, dacă ar fi să ne luăm după declarația lui. La revenire, contra Andorrei, când a îmbrăcat din nou tricoul naționalei, scenariul s-a repetat. Operație la genunchi, cel stâng de data aceasta: „Îmi tot repetam că sunt prea tânăr pentru a doua accidentare gravă din carieră”. A auzit aceleași clișee, a trecut prin aceeași perioadă de recuperare: „Dacă nu erau ai mei lângă mine atunci, nu știu ce m-aș fi făcut”, spune fundașul Astrei.

„Nu vreau decât să fiu sănătos”
Atunci când este întrebat în ce campionat ar vrea să evolueze peste doi ani, Mățel nu face altceva decât să îți confirme bănuiala: cele două accidentări l-au marcat destul de mult. „Nu vreau decât să fiu sănătos peste doi ani. În Liga I, în Budesliga, nici nu mai contează. Și da, sunt puțin traumatizat de ce mi s-a întâmplat în trecut, dacă asta urma să-mi spui. Ai confirmarea”, râde acesta. Nu e deranjat că nu beneficiază de experiența europeană a celorlalți tricolori: „Am prins puțin gustul cu Astra. Nu e atât de mult, dar decât deloc… De asta nu cred să am vreo emoție vineri. Știu ce am de făcut și în niciun caz nu o să-mi tremure genunchii. Așa operați cum sunt ei”, completează fundașul. Știe că meciul de vineri este unul crucial pentru națională, dar merge pe mâna României fără să clipeasca: „Suntem un grup unit, atmosfera de la lot e una foarte bună. Ne ajutăm mult, vorbim, ne sfătuim. Asta o să se vadă și pe teren, garantez”, spune Mățel.

„Nu mai am al treilea genunchi la care să mă accidentez”
Pe tot parcursul interviului, fundașul Astrei a oferit senzația că ar fi un jucător atipic. Nu are nimic din narcisismul vreunui băiat de 23 de ani care se află în fața unui meci important. Nu crede că e cel mai bun, nu știe dacă va putea să-i facă față lui Dzsudzsak și îi mulțumește cu fiecare ocazie lui Victor Pițurcă, „omul care a avut de fiecare dată încredere în mine și care m-a adus unde sunt acum”. Nu vorbește despre el, iar când este întrebat cum s-ar descrie, se înroșește: „Sunt un tip modest. Nu ies în cluburi, nu mă gândesc la câte lucruri am renunțat ca să ajung aici. De mic voiam să ajung fotbalist. Altă variantă nici măcar nu mi-a trecut prin minte”, spune zâmbind. Se ridică de pe scaun, pune din nou capul în pământ și mulțumește frumos atunci când îi urezi succes vineri: „Nu mai am al treilea genunchi la care să mă accidentez, o să fie bine”, încheie Mățel.

2 noiembrie 2011 este data la care fundașul Astrei s-a accidentat la genunchiul drept. Atunci, în timpul unui antrenament, Mutu a avut o intrare mai dură la acesta. Câteva zile mai târziu, Mățel se opera și stătea aproape o jumătate de an departe de gazon

11 noiembrie 2012 este data la care fundașul Astrei s-a accidentat la genunchiul drept. În minutul 67, unul dintre atacanți a avut o intrare dură la acesta. Mățel a reușit să termine partida pe teren, dar următoarea zi a aflat că trebuie să se opereze din nou. A stat patru luni

6 convocări la lotul național a strâns Mățel din 2011

Dintre toți jucătorii de la lot cred că Maxim este cel mai în formă. A demonstrat foarte multe în liga din Germania și cred că poate decide de unul singur partida
Alexandru MĂ‚ȚEL, fundaș România

Mățel e un jucător cu reale calități, chiar dacă nu prea a fost băgat în seamă până să vin eu la națională. Păi, câți auziseră de Mățel până să îl chem eu la lot?
Victor Pițurcă, antrenor România