Mecanica „Portocalei”

Victoria Olandei cu Franța s-a scris pe inspirația lui Van Basten, care a răspuns perfect problemelor puse de Domenech și a schimbat ce și când a trebuit.

Olanda a început în forță, nefiind deloc surprinsă de faptul că francezii au trecut de la 4-4-2 la 4-2-3-1. Teoretic, cele două echipe au avut aceeași așezare. Practic, olandezii s-au adaptat mult mai repede la situația concretă din teren. Au atacat din start, au marcat devreme, au avut o posesie zdrobitoare de 60% și au pasat mai mult și mai bine decât adversarii lor.

Francezii s-au prins greu, dar s-au prins până la urmă de ce se întâmplă pe teren, iar pe finalul primei părți au avut primele șanse de gol. Balanța s-a înclinat de partea lor după pauză. Henry a avut șansa egalării, dar a irosit-o cu un lob nereușit. Van Basten mutase însă deja și o făcuse la timp. Deși avea 1-0, a forțat atacul, creând superioritate mai ales pe axul central! Francezii au venit în continuare peste olandezi, dar defensiva acestora a făcut ce avea de făcut, iar la ce ofensivă avea în joc Van Basten, golurile erau iminente și au venit până la urmă.

În plus, învingătorii au acoperit mult mai bine terenul, distanța alergată de jucătorii lui Van Basten fiind mai mare cu aproape 3,5 km decât a francezilor. Situație poate previzibilă dacă ținem cont că Franța a aliniat cea mai bătrână echipă din istoria participărilor ei la turneele finale europene, media de vârstă fiind de 30 de ani și 133 de zile. Și, totuși, a avut destule șanse de gol, motiv pentru care este bun de studiat și jocul francezilor mai ales, în debutul părții secunde.

de pase bune au dat olandezii în prima repriză, față de doar 163 ale francezilor

Franța a avut posesia mai mult în partea a doua, 56% față de 44% a olandezilor, dar Olanda a șutat de șase ori pe poartă în acest interval, Franța doar de patru

,Wesley Sneijder mijlocaș Olanda