Medicamentul fotbal

Scriam și ieri de Mutu (foto)… Simt nevoia să revin și să îi transmit, prin intermediul ProSport și de la distanță, să fie tare. Problema cu banii, acum moartea bunicii… Oricât de puternic ar fi – eu îl cunosc bine pe Adi și știu că e -, nu are cum să nu îl afecteze. Pare o perioadă mai dificilă, căci în ultimul timp, în afară de nașterea copilului, nu prea a avut motive de bucurie: nu a jucat în ultimele etape de campionat la Fiorentina din cauza unei eliminări, a ratat finala Cupei UEFA, plus ultimele două evenimente de care vorbeam.

Pe teren, sunt sigur că nu va lăsa să se vadă toate astea. Va fi jucătorul lipsit de trac pe care îl cunoaștem cu toții. Va lăsa deoparte toate problemele cu care se confruntă. Va juca pentru el și pentru echipă. Fotbalul este mai mult decât o meserie, e o pasiune, și când ești acolo, pe gazon, cu un stadion arhiplin, cu tensiunea de la vestiare, cu imnurile de început, cu implicarea și concentrarea de la fiecare fază, cu bucuria de la goluri, uiți de toate necazurile.

Știu de când jucam cu Rapid în UEFA și aveam probleme acasă… În afara terenului eram apatic, îngrijorat, măcinat de gânduri, dar când se apropia meciul, știam că voi avea 90 de minute de evadare din cotidianul care mă apăsa. Ca un drog care te face să uiți de tot și să plutești. Ca un medicament!

Adrian Mutu