Astăzi, 6 august 2024, Mircea Lucescu redevine selecționerul României, la 79 de ani și 8 zile. Trăim o veritabilă pagină de poveste. Și chiar trebuie să fim fericiți. Însă cum vom fi peste câtva timp, raportându-ne la tricolori?
E un imposibil exercițiu de obiectivitate să realizezi o radiografie-avancronică la începutul mandatului Mircea Lucescu la națională. Oricum te simțeai mic, dar în fața prestigiului unui personaj excepțional, infatigabil în performanță și mai cuprinzător decât tot fotbalul pe care l-ai trăit tu, în anii vieții tale, simți că te scurgi la propriu.
Dar dacă Mircea Lucescu, la 79 de ani și 8 zile, nu se ferește de provocări, măcar să învățăm din asta, nu-i așa?
Iată cele 10 de întrebări pe care milioane de români și le pun în aceste ore. Unele incomode, susținute de date, altele bazate pe informații din vestiarul naționalei. Sau întărite de convingeri după cei 10 ani și jumătate pe care i-am trăit și lucrat în inima și în jurul tricolorilor, cu 6 selecționeri pe parcurs, din posturi diferite pentru mine: ofițer de presă, content manager, jurnalist.
E „fix nimic”, până la urmă, când Mircea Lucescu antrenează la cel mai înalt nivel de 45 de ani…
Cel puțin în ultimii 24 de ani, din 2000 până azi, Mircea Lucescu a preluat echipe aflate într-un moment valoric ori având un statut total diferit de cel al naționalei României de azi. A antrenat Galatasaray și Beșiktaș, doi dintre granzii Turciei, pe Șahtior Donețk și Dinamo Kiev, echipele de top ale Ucrainei, sau Zenit Sankt Petersburg, care fusese pe podium în Rusia ultimelor 8 sezoane până la sosirea lui Lucescu. Plus naționala Turciei, cu o arie de selecție și valori, în 2017, la startul mandatului pentru român, mult peste resursele tricolorilor de azi.
Poate Mircea Lucescu, după un sfert de secol în care a fost angrenat în lupta pentru titluri de campion și în competiții europene, a cucerit Supercupa Europei, având mereu la dispoziție fie bugete uriașe, fie loturi cu talente incontestabile, să se adapteze cu rezultate, la 79 de ani, într-o misiune care are toate coordonatele să fie una din altă galaxie fotbalistică?
Lotul tricolorilor la EURO 2024 înseamnă, azi, doar 4 fotbaliști cu cotă de piață peste 5 milioane de euro: Olaru, Coman, Man, Drăgușin. Când a preluat Dinamo Kiev, Lucescu avea 10 astfel de fotbaliști în lot, plus, firește, posibilitatea de a face transferuri.
În naționala Turciei cu Il Luce selecționer erau 15 jucători de peste 5 milioane de euro fiecare, cu Calhanoglu în frunte! La Zenit, în 2016, avea 10 astfel de jucători la dispoziție, printre care Witsel, Dyzuba… Asta ca să nu mergem și mai departe, înapoi în timp, spre anii fantastici de la Șahtior Donețk.
Va reuși Mircea Lucescu să își transforme uriașa experiență incontestabilă, la cel mai înalt nivel, și valoarea lui ca tehnician în productivitate cu fotbaliști tricolori care au o calitate individuală mult sub ce a pregătit în mai toată cariera lui? Când, firește, e cel mai ușor să lucrezi cu cei mai buni?
Apoi, vorbim de un antrenor care a descoperit cu ochi magic jucători pe care ulterior i-a transferat și i-a transformat în valori de nivel mondial, vezi galeria brazilienilor de la Donețk. Dar și un tehnician care a revitalizat valori uriașe considerate pierdute sau în stagnare. Exemplificativ: Danuț Lupu, Hagi la Brescia, Sergen Yalcin.
Ei bine, la naționala României, n-ai cum să transferi, n-ai timp să crești jucători și nici valori excepționale de reactivat nu ai!
Senzația după mandatul Edi Iordănescu este că s-a făcut din rahat bici și chiar a plesnit. Însă, de la final de 2023 până acum, fotbalul nostru nu doar că n-a produs soluții de jucători care să își ceară ferm locul în primul 11 al naționalei, ci mulți dintre titularii „Generației de Suflet” sunt „pe avarie” la nivel de club.
Poate să califice Lucescu naționala la Mondial în coordonatele extrem de limitative ale realității tricolore din acest moment, peste fundalul oricum restrictiv de a fi selecționer și selecționer al României, în general?
În 2015, la 64 de ani, Anghel Iordănescu era ieșit de 8 ani din circuitul antrenoratului. Ocupa funcția de director tehnic FRF și a acceptat să devină selecționer al României. Dar și-a construit un staff complex cu Daniel Isăilă, care tocmai cucerise două trofee în campionat cu Astra, Viorel Moldovan, selecționerul României U21, și Ionuț Badea, cu experiență ca principal în fotbalul nostru și redutabil la nivel analitic.
Mircea Lucescu, la 79 de ani, îi păstrează din staff-ul lui Edi Iordănescu pe Jerry Gane și Florin Constantinovici. Va veni lângă ei, aproape sigur, Alexandru Spiridon (foto jos), fostul său secund de la Șahtior și Zenit.
Cum va asimila ultrarapid Mircea Lucescu realitățile privind Superliga, selecția și relația cu tricolorii în aceste condiții? Când alătură un secund de 64 de ani fără conexiune proaspătă la fotbalul nostru și fără autoritate în fața fotbaliștilor, pentru că nu se cunosc?
Va reuși fără să aibă alături un antrenor implicat recent în fotbalul autohton și proactiv ca profil, cu idei, autoritate și curaj, care să se implice direct în antrenamente, în documentarea analizelor, în pregătirea partidelor?
Jerry Gane și Florin Constantinovici aduc în staff-ul lui Mircea Lucescu o memorie a vestiarului esențială din mandatul Edi Iordănescu și vor furniza, dincolo de sprijin în tranziția obligatoriu rapidă, un sprijin în relația personală cu jucătorii din circuitul naționalei. Pe lângă aportul profesional în pregătire.
Dar Edi Iordănescu instituise un mod de lucru în care el deținea, finalmente, controlul absolut în discuțiile cu fotbaliștii, el dădea tonul și seta starea de spirit esențială. Gane, Constantinovici sau Alex Radu aveau roluri specifice foarte importante, dar ghidate la milimetru de selecționer. Când, unde și până unde. Per total, Edi Iordănescu era un factotum asumat în chestiunile determinante.
Cum va rezona Mircea Lucescu la 79 de ani cu jucătorii astfel încât să avem cel puțin aceeași linie de rezultate în teren, fără ajutoare de tipul celor selectate de Anghel Iordănescu în 2014? Cât va putea să compenseze respectul pe care i-l poartă tricolorii realitatea că abia face cunoștință acum cu o familie construită productiv tocmai în baza unor legături care depășesc fotbalul?
ProSport a discutat cu mai mulți jucători din naționala de azi, pozițiile lor sunt cumva similare după numirea lui Mircea Lucescu în postul de selecționer. Unul din fotbaliștii experimentați ai tricolorilor mărturisește:
Suntem onorați de faptul că vom avea șansa să lucrăm cu domnul Lucescu, asta e clar, de aici vine și o emoție, dar și o nerădbare. Parcă abia așteptăm să ne reunim iar și să vedem cum va fi! Dar mulți dintre noi au, normal, întrebări și frământări, e firesc. Ne-am obișnuit într-un fel care a produs rezultate, acum e o schimbare și după orice schimbare ai o neliniște. Mai ales că sunt sigur că domnul Lucescu are așteptări mari, având în vedere nivelul cu care e obișnuit. Iar faptul că a acceptat, pe final de carieră, provocarea asta, ne obligă și pe noi mai mult! ”
Edi Iordănescu a încredințat treptat o putere veritabilă nucleului de jucători de la națională, pe măsură ce au început să apară rezultatele în mandatul său. A construit familia, a consolidat-o dar i-a și împărtășit din sfera de putere. Astfel, jucătorilor le-a crescut gradul de responsabilizare, iar Edi și-a conferit, implicit, un aliat de forță în momentele sensibile.
Spre exemplu, după calificarea la EURO 2024, pe fondul polemicilor privind posibila apariție a unor jucători în lotul de turneu final, din rândul celor care nu contribuiseră în preliminarii, Iordănescu a anunțat public: „lotul calificării” are un cuvânt greu de spus în acceptarea altor nume la lot. Lăsând de înțeles, evident, că inclusiv în revenirea unor fotbaliști care aveau o relație problematică, precum Alex Mitriță, cu naționala.
Va merge Mircea Lucescu încă de la primele acțiuni, partidele din această toamnă în Liga Națiunilor, pe un conservatorism întrucâtva firesc în privința selecției și realist, având în vedere plaja restrânsă de opțiuni, dar riscând să nu poată produce mai mult decât a făcut-o Edi Iordănescu? Ori va revoluționa lotul cu modificări semnificative riscând înlocuirea „familiei” din vestiar cu o configurație nouă?
Mulți din cei care îl cunosc bine pe Mircea Lucescu din parcursul carierei lui prodigioase de tehnician conturează profilul unui antrenor pedagog, constructor de personalități, redutabil tactician cu precădere în descifrarea „cheilor” pentru jocul adversarului.
Problema e că avem maximum 40 de jucători în circuitul naționalei de azi, mai toți obișnuiți în mandatul Iordănescu să se capaciteze prin spiritul motivator, atitudinea și discursurile lui Edi. Ori, Lucescu nu e un motivator prin excelență.
Apoi, la națională nu ești la club ca să poți pune în aplicare realist calitățile de pedagog, din cauza lipsei de timp alături de jucători, cea care îți anulează și șansa de a construi personalități care să te ajute în teren.
Care va fi soluția lui Mircea Lucescu pentru performanță la națională? Va încerca să furnizeze jucătorilor o abordare apropiată de cea cu care ei sunt obișnuiți și care s-a dovedit că îi poate face să-și depășească limitele? Chiar dacă nu e stilul său și nu-i poate garanta nimeni că va reuși aplicând același tipar cu propria personalitate? Ori va implementa abrupt, forțat de calendar, propria viziune, riscând să piardă atmosfera din lot și coerența din teren?
De ce a acceptat Mircea Lucescu postul de selecționer al României la 79 de ani? Din orice unghi ai analiza, la final îți ies mereu mai multe argumente pentru refuz. Cum varianta fianciară și cea a gloriei profesionale sunt excluse, rămân doar două motive foarte probabile. Care nu se exclud, ci par a fi chiar complementare.
Pe de o parte, pentru fotbalul românesc. Mircea Lucescu iubește cu adevărat fotbalul românesc și crede în destinul său. Sună triumfalist și demagogic, dar reprezintă o realitate mistuitoare pe care doar cei din categoria familiilor Lucescu, Iordănescu și Hagi o înțeleg perfect, trăind-o asumat. Deși are 79 de ani, a vrut să ajute după ce Hagi a refuzat, într-un moment complicat pentru națională. În plus, Lucescu a fost cel mai adesea, chiar dacă poate nu mereu, un curajos al provocărilor acceptate, un muncitor și nu un profitor.
Pe de altă parte, Lucescu a acceptat pentru… el. Chiar și în declarațiile de săptămâna trecută, a părut vrăjit de șansa unei circularități istorice pentru cariera lui în jurul postul de selecționer al României. Apoi, posibil s-a temut că va încheia conturile cu fotbalul rămânând cu un regret profund în raport cu naționala. Și, probabil, nici nu poate accepta sfârșitul unei cariere în care a investit enorm. Nici închiderea unui ritm în care el trăiește fotbalul prin toți porii.
De aici vine întrebarea amplă. Cum va gestiona Mircea Lucescu, pentru rezultatele României, postura de selecționer-personaj mai cuprinzător decât orice nume din lot și decât echipa per total? Edi Iordănescu s-a pus totdeauna scut în fața jucătorilor. O va face și Mircea Lucescu? Cel care intervenea în interviurile lui Răzvan Raț, ca jucător, acuzându-l de erori pe teren? Și asta când Lucescu era cu mai bine de un deceniu mai tânăr și mai răbdător, poate?
În doi ani și jumătate de mandat, Edi Iordănescu și-a restrâns aparițiile publice exclusiv la acțiunile media din cantonamentul naționalei. Cum va gestiona Lucescu prezența lui și, prin asta, raportarea la momentele de tensiune sau eșec, vizavi de jucători? Pentru că nici cei mai naivi nu-și pot imagina că vom bate tot cu Il Luce pe bancă…
În plus, dacă Edi s-a pus scut, cum va reacționa Lucescu, un personaj cunoscut pentru ieșirile publice în care identifică deseori vinovați externi și contexte potrivnice, cu grade diferite de justificare?
Edi Iordănescu și Cosmin Contra deveneau selecționeri din postura de antrenori la club angrenați în fotbalul românesc. Mirel Rădoi, din postura de selecționer U21. Anghel Iordănescu a utilizat strategia unui staff complex, ancorat în prezentul fotbalului nostru, după cum povesteam. Pentru un ajutor concret și garantat. Excepția? Christoph Daum, debutant ca selecționer pentru România, fără conectare la realitățile interne. Și a eșuat!
Mircea Lucescu a fost selecționer ultima oară în perioada 2017-2019, pe banca Turciei. Cu 4 victorii în 17 partide. N-a calificat reprezentativa la Mondialul 2018, a retrogradat cu ea în Divizia C din Liga Națiunilor.
Au trecut 38 de ani de când Mircea Lucescu a fost ultima oară selecționer cu rezultate, în mandatul 1981-1986, când România s-a calificat la EURO 1984. De atunci, că vrem sau nu să acceptăm, Il Luce a practicat cu rezultate uneori istorice, fantastice, ceea ce toți din fotbal spun, în mod normal, că e altă meserie: antrenor la club.
Acum, când e vorba de Lucescu, conștient sau nu, omitem acest lucru. Din entuziasm și din speranța că va reuși, presupunem că flerul și valoarea lui Lucescu vor acoperi realitatea aceasta. O vor acoperi?
Mircea Lucescu are problemele cardiace pe care le știm toți, încă din 2009. Apoi, o coxartroză care l-a obligat la intervenție chirurgicală vara trecută și care, spun apropiații, îl va aduce iarăși pe pat de spital în perioada următoare, cu tot intervalul necesar de repaus ulterior.
Are 79 de ani, e firesc să existe îndoieli privind răbdarea pe care o va manifesta sau nivelul de implicare în pregătire (având în vedere contextul staff-ului despre care vorbeam mai sus). Așa cum Ianis Hagi spunea AICI despre presiune, și bătrânețea e tot o binecuvântare deghizată, până la urmă.
Cât și cum va rezista Mircea Lucescu la stres? Cum va reacționa când, după un rezultat negativ, pe fondul unor selecții care îi nemulțumesc, cei din orchestra conducătorilor de Superliga, care azi îl divinizează, îl vor împinge la pensie doar pentru că nu-și văd produsele de export puse pe taraba tricolorilor, când și cum vor ei?
Mai are Mircea Lucescu puterea să se lupte, fie și doar prin rezistență, cu presiunea publică care ar putea să se transforme imediat în critici și atacuri, pe stadioane, pe stradă, în presă?
Pe 12 septembrie 2017, la 70 de ani și o lună, Roy Hodgson era numit antrenor în Premier League, la Crystal Palace. Un tehnician care reușise multe în carieră până atunci, dar mult mai puține decât Mircea Lucescu. Hodgson revenea după un an și ceva de pauză, ca Il Luce!, în urma mandatului de selecționer al Angliei.
Crystal Palace era într-o situație complicată, deși diferită de cea a naționalei noastre de azi. Pierduse primele 4 etape din campionat, fără gol marcat. Cu Hodgson antrenor le-a pierdut și pe următoarele trei! Doar că, la final de sezon, echipa a terminat pe locul 11 în Premier League, devenind prima formație din istorie care se salvează de la retrogradare după ce pierde primele 7 etape.
Sezonul următor, Hodgson egalează recordul all-time al clubului privind punctele obținute într-o ediție de Premier League. Și devine cel mai vârstnic antrenor din istoria competiției, depășind-ul pe Bobby Robson.
La 81 de ani, Joe Biden e Președintele în exercițiu al Statelor Unite ale Americii. Se încăpățânează în 2024 (sau e obligat să se încăpățâneze) să pornească într-o nouă campanie electorală, deși mai toate semnele i-ar fi recomandat să spună „pas”.
Eșuează în aparițiile publice, devine ținta ironiilor și acoperă involuntar, cu o pojghiță de ridicol augmentată de social media devoratoare, conturul unui personaj cu o carieră politică începută încă din 1973, amplă și cel puțin respectabilă, la cel mai înalt nivel. Biden se retrage din cursă, pierzător înainte de alegeri.
Până la urmă, toate răspunsurile la întrebările de mai sus vor veni, simplu, prin rezultatele naționalei. Ele vor închide, de fapt, această întrebare îngrozitor de nedreaptă dar absolut necesară: prin Mircea Lucescu selecționer îl avem pe Roy Hodgson sau pe Joe Biden?
Un singur lucru aș îndrăzni să spun că e cert în acest moment. Mircea Lucescu merită un RESPECT uriaș, total distinct de cel pentru cariera și reușitele lui. De ce? Pentru decizia pe care a luat-o acceptând postul de selecționer al României.
Tocmai pentru că știa toate întrebările-coșmar de mai sus, înainte să accepte. Și pentru că ceea ce ar putea câștiga, până la urmă, din această provocare, e doar o furnică sub picioarele elefantului încărcat cu lucruri pe care e foarte probabil să le piardă.
Credit foto: x.com/ChampionsLeague
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER