Mirel Rădoi, dezvăluiri în premieră despre viața la echipa națională. „Avea totul foarte calculat, era foarte meticulos”. Cum îi „rupea” Loți Boloni cu antrenamentele fizice! | EXCLUSIV

Au trecut exact 19 ani de la momentul când un tânăr de 19 ani pe nume Mirel Rădoi debuta pentru echipa națională. Într-un interviu de excepție pe care l-a oferit pentru ProSport, proaspătul selecționer al României a vorbit despre cum a trăit primele sale clipe în tricoul galben al reprezentativei și cum l-a impresionat Ladislau Boloni cu metodele sale de pregătire.

Apariția lui Rădoi în elita fotbalului autohton s-a produs extrem de rapid. De la nivelul juniorilor și până la postura de titular în echipa națională, fostul apărător a parcurs un traseu ce a durat mai puțin de un an. Iar toată această evoluție bruscă l-a uimit pe actualul selecționer, care spune sincer că nu se aștepta la o asemenea transformare a carierei sale de fotbalist.

Mirel Rădoi, dezvăluiri în premieră despre viața la echipa națională

ProSport: Salut, Mirel! Hai să începem cu o întrebare simplă? Ce îți spune 5 decembrie?

Nu-mi aduc aminte.

5 decembrie 2000, mai exact.

2000 e anul când am fost eu în Liga 1.

Algeria – România îți spune ceva?

Algeria – România, da, cu Loți Bölöni, dar nu mai știam că asta a fost data exactă.

Interviu memorabil cu selecţionerul Mirel Rădoi. „Când mi-a venit prima convocare, am alergat să le-o arăt părinților și bunicilor”.

Debutul tău… Ai fost titular, ați pierdut cu 2-3. Ce îți mai amintești de atunci?

Antrenamentele lui Loți Bölöni. Țin minte că înainte veneam aici, la Arena Națională, și dădeam testul Cooper la fiecare convocare. Dacă aveam minimum șase zile înaintea unui meci, ca să intrăm într-un ciclu săptămânal, într-una una din zile dădeam testul Cooper. Țin minte o fază cu răposatul, Dumnezeul să-l odihnească!, Didi (n.r. – Prodan). A dat prima oară și nu a alergat decât 2000 de metri. L-a lăsat 20 de minute și l-a adus din nou să mai completeze.

Serios?

Da. Ca nivel de pregătire, cred că a fost unul din antrenorii care nu făcea astfel de lucruri doar ca să te pună să alergi, avea totul foarte calculat. Alături de Olăroiu, a fost unul dintre antrenorii foarte meticuloși – de la pregătirea antrenamentului până la componenta asta fizică, pentru că era foarte importantă pentru ei.

Mi-aduc aminte de o discuție cu Loți Bölöni în care mi-a spus: «La mine ai toate șansele să începi să joci titular la echipa națională, în ciuda vârstei pe care o ai». Chiar am crezut la un moment dat că vrea doar să mă încurajeze. Fiind pentru prima dată la lot, am crezut că vrea să îmi dea încredere, dar după aceea chiar a contat pe mine.

Te așteptai să vină convocarea atât de repede? Abia veniseși la Steaua de câteva luni și, chiar dacă te-ai impus rapid acolo, trecerea a fost rapidă.

Sincer, nu. Mai ales că fusesem la echipa națională de tineret doar trei selecții și speram și mă gândeam că voi continua acolo, să încercăm să abordăm o calificare. Chiar nu mă așteptam să fac pasul așa repede, totul s-a întâmplat într-un timp relativ scurt: cinci luni la Extensiv, apoi trecerea la Steaua, naționala de tineret, naționala mare.

Îți mai amintești unde erai când ai primit convocarea?

Nu, nu îmi mai aduc aminte unde eram. Țin minte convocarea de la naționala României de juniori. Am primit-o la școala sportivă și am luat foaia aia, iar apoi am alergat cu ea până acasă ca să le arăt părinților mei și bunicilor.

Câți ani aveai atunci?

16 ani. Lotul a pornit de la Under 15, după aceea eu am fost la trei selecții, iar pe mine m-au chemat abia după un an. Era greu pentru mine, că în generația aia erau Paul Codrea, Paraschiv, Marius Niculae, Bilașco.

Ei jucau la nivel înalt, în timp ce eu jucam doar la nivel de juniori la școala sportivă în Severin. Nici măcar la un club profesionist de liga a treia sau a patra. Niculae era de la Dinamo, Codrea, Raț, ei formau nucleul echipei naționale.