Naționala #Rezist! România – Serbia 0-0, după un meci în care n-am avut nicio șansă la victorie. Un public senzațional în tribune, un Tamaș dezastruos pe gazon
Formidabilă energie emană zona Arenei Naționale! Românii s-au mobilizat cum nu s-a mai întâmplat de ani de zile, totul pentru un meci important pentru nivelul la care suntem în clipa de față. Jucăm acasă cu Serbia, în Liga Națiunilor, iar victoria e necesară. Peste 45.000 de români răspund, nu doar prezent, ci cu pumnul încordat și cu versurile imnului memorate.
Vecinii din sud-vest sunt fără trei jucători de bază, noi jucăm cu Drăguș și cu Tudor Băluță. Echilibru? Nu pare, cel puțin în primele minute. Ne asumăm fără dezbatere rolul de echipă mică, ne apărăm organizat, stăm cu fața la combinațiile sârbilor. Tamaș sare pe sub minge, ca un începător emoționat, iar Mitrovic ne iartă deși scapă singur cu Tătărușanu. Noi replicăm, dar o facem cu delicatețe, cu un „ne scuzați, nu vrem să deranjăm!”. Stanciu, Marin și Drăguș încearcă poarta sârbilor, însă o fac cu șuturi moi. Finalul de repriză le aparține complet. Mai întâi Gacinovic e servid de Radonjic și reia pe lângă, dintr-o poziție excelentă. Apoi, dezastrul. Tamaș are o nouă intervenție absurdă, piciorul ridicat în capul adversarului chiar în careul lui Tătărușanu. Cartonaș roșu și penalty, unul pe care Tadic îl ratează după ce țopăie penibil spre minge și trage la trei metri peste.
Jucăm și noi ceva? Vreodată?
O rezolvăm în repriza a doua, așa cum am făcut la Belgrad? Țucudean jenează ușor, regulamentar, portarul sârbilor la marginea careului, iar mingea ajunge la Stanciu care are poarta goală în față. Marcatorul de la Belgrad se împotmolește și ratăm un gol ușor. E adevărat, meciul e mai echilibrat în ciuda faptului că avem un om în minus. Însă tot poziția echipei mici o avem, tot cu sârbii la conducere. Misiunea se transformă, e tot mai limpede, în supraviețuire. Rezistăm, ăsta ne e țelul!
Ne iartă Mitrovic, ne iartă Milinkovic-Savic, ne iartă și arbitrul. Cert e că totul se întâmplă în jumătatea noastră de teren, suntem o ofensă adusă fotbalului real. Fotbalului în care se combină, în care se încearcă pase, combinații, centrări. Târâim partida până la final, terminăm la egalitate și, cu toate că rezultatul ne e complet inutil, „măcar n-am pierdut, nu?”. Nu, n-am pierdut! Suntem în continuare pe locul 2 în grupa noastră din liga a treia a fotbalului european.