Înainte de a fi decis pe terenul de fotbal, meciul Franța – România se joacă pe tema expulzării țiganilor din Hexagon, decizie ce a provocat un val de proteste în Europa. Aruncați ca o minge de tenis dintr-o parte în alta, cetățenii români de etnie rromă au ajuns să-și pună speranțele în naționala de fotbal a României. „Ne răzbună băieții”, speră expulzații la sosirea în țară. Aeroportul Băneasa, marți seara. Înghesuială mai mare ca de obicei. Zeci de ziariști așteaptă un nou contingent de rromi repatriați din Franța: 69 de persoane, dintre care zece minori. Avionul a decolat de la Marsilia și plonjează cu aproape o oră întârziere pe deasupra capetelor tuturor. „Hai că au aterizat!”, spune o voce, deși precizarea e inutilă. Singurii care nu schițează niciun gest sunt taximetriștii. Știu că nu au mușterii printre cei repatriați. „Nu dau ăștia bani pe taxiuri. Și nici nu i-am duce, că ne țepuiesc ei pe noi!”, explică un șofer plictitist.
„Fă, unde-s copiii?” Primul rrom iese timid, cu o țigară în mână. Se uită în stânga și în dreapta și se scurge pe lângă ziduri. Refuză dialogul. Nu însă și următorii. Un tip se oprește în dreptul camerelor aproape neinvitat. Are un zâmbet șmecher pe față, te cumpără și te vinde din vorbe. „Da, fraților, ce vreți să știți? Da, ne-au dat bani să venim acasă. S-au purtat frumos cu noi. Ce am lucrat pe acolo? Una-alta… Pe la ghene, mai strângeam și noi un fier vechi. Păi nu trebuia să-mi hrănesc familia? Ce fotbal, nu mă interesează pe mine de Franța – România! Hai, gata, că tre’ să plec spre Oradea! Fă, unde-s copiii?”. Ultima propoziție e pentru nevastă.
„Cum să nu joace Bănel? E cel mai bun” Preda din Salonta (așa se prezintă) se oprește și el să spună câte ceva. E tânăr, plesnește de sănătate și are un dinte de aur. Nu se aștepta să fie întrebat de meciul de fotbal de pe 9 octombrie. Se gândește puțin, se scarpină în cap și spune: „Normal, să bată ai noștri. Că doar n-o să țin partea francezilor, chiar dacă s-au purtat frumos cu noi. Ne-au dat și bani să venim acasă”.
Vorba îi este luată din zbor de altul, mai ușor la bagaje. „Ne răzbună Bănel, le dă două goluri și le taie fumurile. Noi nu suntem șucăriți pe francezi, dar dacă toată lumea spune că ne… cum îi zice mă (se uită contrariat în jur; îi sugerez… persecută), așa, cum zici, atunci așa o fi”. Îi spun că Bănel s-ar putea să nici nu fie convocat la meci, darămite să mai fie și titular. Face ochii mari, de parcă i-aș fi zdruncinat tot universul. „Cum să nu joace!? Bănel e cel mai bun. N-ai văzut cât aleargă!?”. E ofuscat și pleacă.
„Ai noștri sunt buni”, varianta 2008 Grupuri-grupuri, rromii părăsesc aeroportul. Trei femei încep să țipe când văd camerele. „Lăsați-ne, ați tăbărât pe noi! Ce-am făcut?”. Bărbații zâmbesc superior din colțul gurii. George Roșcaș trage patru copii după el. Caută un autobuz către gară. E din Iernut (județul Mureș). „Mi-au dat 1.000 de euro ca să plec. 600 pentru mine și pentru nevastă și 400 pentru copii. Bani buni. Nu ne-au obligat să plecăm. Chiar am vrut să mă dau jos din avion, dar îmi luau banii… Da’ cred că mă întorc în Franța. E bine acolo, nu-i sărăcie, ca la noi”. Tocmai bine… poate prinde pe stadion meciul de pe 9 octombrie. „N-avem noi bani de dat pe meciuri. Da’ aș vrea să câștige ai noștri. Băieții noștri sunt buni”. Sunt uimit, dar îmi revin. E plecat din țară de doi ani, din 2008. Pe atunci mai băteam pe câte cineva…
„Lanț de aur n-am, dar pun un dinte” Grupul se rărește. Printre ultimii iese un bătrân. Zice că-l cheamă Gheorghiță. Pare ușor amețit și supărat. „Ne-au trimis acasă, că suntem țigani. Ce dacă ne-au dat bani, tot bătaie de joc este. Ce, ei nu au țiganii lor? Chiar și în naționala de fotbal”. Oare se referă la Gignac, recunoscut pentru originile sale, sau la jucătorii de culoare din naționala Franței? „M-aș bucura să-i batem la fotbal. Că prea se umflă în pene francezii ăștia. Zici că sunt unicați!”. Îl întreb dacă ar pune la bătaie lanțul de aur de la gât pe victoria alor noștri. „N-am, tată, lanț de aur. Da’ un dinte aș pune!”. Zâmbetul îi dezvăluie metalul din gură. Ziariștii se împrăștie. Câțiva dintre ei își pipăie insistent buzunarele; răsuflă ușurați, totul e OK. Patriotismul n-a murit! Pe 9 octombrie, naționala de fotbal va avea suporteri de lux. De acasă, de la Marsilia sau chiar din jurul arenei „Stade de France”, țiganii și-ar dori ca tricolorii să-i răzbune. Dacă nu ei, atunci cine!?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER